CoolRank: 6.5/10

– atmosfera & entertainment: 7.5/10

– regie: 7/10

– actori: 8/10

– scenariu: 5.5/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 6.2/10

Daca titlul ne dirijeaza gandul catre magie si maturizare, semnatura Disney ne ineaca din corabii cu promisiunea celui mai plictisitor certificat din toate cate exista: Audienta Generala. Insa The Sorcerer’s Apprentice nu este nici urmatorul Harry Potter, nici un film de tanci, ci reuseste sa se fofileze intr-o nisa alternativa – nu din cale-afara de originala. Povestea se infraneaza totusi de la o ploaie de clisee. Replicile pica plat doar ici-colo, la intervale onorabile.

Merlin, reloaded

Mestesugul vrajitorului Merlin s-a dovedit a fi o sursa inepuizabila de material pentru cineasti, iar pentru legendele Arthur-iene inca se mai scotocesc noi perspective, noi tratamente – in sensul acesta, de vazut e serialul Merlin, lansat de britanici acum doi ani. Tot in categoria adaptarilor derivate din folclorul englez medieval se incadreaza si The Sorcerer’s Apprentice. Aici, povestea se ramifica, mutand focusul pe trei ucenici ai faimosului vrajitor – Balthazar (interpretat de Nicolas Cage), Horvath (interpretat de Alfred Molina) si Veronica (interpretata de Monica Bellucci), dotati cu brizbrizuri doldora de vraji, si tinerete (o varsta mijlocie, de fapt) vesnica, de pus in slujba unui descendent Merlin-ian.

Dave (interpretat de Jay Baruchel), un student mintos din New York-ul mileniului trei, este sus-numita poama din arborele genealogic al lui Merlin – este, ca sa folosim terminologia filmului, “the Prime Merlinian”. Pasionat de fizica, Dave intruchipeaza tiparul tocilarului din filme, cel care scoate capul la lumina odata cu aparitia unei frumoase si artistice muze/colege de scoala. Iar “inflorirea” lui brusca, banala de altfel, intamplator merge mana-n mana cu alte experiente inedite – o conjunctura mistica si o misiune salvatoare… care, incredibil dar adevarat, ocupa o prioritate secundara fata de cucerirea fetei.

Ucenicul Balthazar il dibuieste si il mediteaza in ale vrajitoriei, sperand sa-l transforme intr-un vrajitor pe masura stramosului, si asta contra-cronometru. Amenintarea, iminenta si la adresa omenirii intregi ca de obicei, este recent evadatul Horvath, un mag mai tenebros. Acesta planuieste sa o elibereze pe marea vrajitoare Morgana din Grimhold, temnita dispusa ca o Matroska pe care cei doi facatori de rele o impartisera secole intregi cu alti “rai” supranaturali, dar si cu cel de-al treilea ucenic – frumoasa Veronica…

Un training cu haz

… adica mult-iubitul mar al discordiei dintre Horvath si Balthazar. Desigur, nu-s prea multe foi de jupuit la ceapa asta regizata de Jon Turtletaub (cel care a realizat si National Treasure, National Treasure: Book of Secrets, Phenomenon, While You Were Sleeping), dar trio-ul format din Monica Bellucci, Alfred Molina si Nicolas Cage se achita cu brio de compensarea acestei lacune scenaristice. Ei, cu fruntile lor incordate profesionalist si incarcate de griji, imprima o contragreutate binevenita stilului aiurit, adolescentin, al prim-amorezului Dave. Per total, insa, distractia pura bolboroseste prin toti porii filmului, care naparleste la fiecare pas din mister si importanta, alunecand usor si iute de picior spre punctul culminant.

Pe langa niste trucuri (vraji) originale, atat ca executie cat si ca titulatura (“Capcana oglinzii maghiare” imi suna a festa din repertoriu de escroc), skandenberg-ul dintre vrajitori se lasa cu accente comice si o utilizare la maxim a decorurilor New-York-eze. Iar, cum nu exista vreo urma de-ndoiala ca eroii vor iesi invingatori fara victime colaterale, spectatorului nu-i ramane decat sa se bucure de coloratura hazoasa a actiunii. Rasul intr-adevar nu se lasa asteptat, dar scenariul neuniform il pricinuieste si mai putin intentionat, dand si cateva rateuri.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Din fericire, distributia a fost aleasa pe spranceana, ca urmare The Sorcerer’s Apprentice e populat cu actori capabili sa jongleze cu expresii caraghioase si incrancenate. Nic Cage adopta cateva extensii de par, un trenci ponosit si un aghiotant bun de schimburi comice, pentru a-si captusi personajul cu tot tacamul proverbialului “unchi cool”. Pe de alta parte, invatacelul sau, Merlinianul Prim jucat de Jay Baruchel, se pricepe sa-i tina piept in ping-pong-ul replicilor – desi bufoneriile lui Dave tind sa deraieze in taram sablonard, ritmul alert si efectele speciale imprimate actiunii nu-ti dau prea des ragaz sa dai ochii peste cap la fazele rasuflate.

Inegal, firul narativ beneficiaza totusi de pe urma unui soundtrack perfect calibrat pentru a se plia pe actiune, fie ca e vorba de o urmarire motorizata in dimensiuni paralele sau o intalnire romantica printre fulgere electrice. In ceea ce priveste romantismul, regizorul nu se cramponeaza nici de iubirea tanarului Dave fata de Becky (searbada Teresa Palmer), nici de triunghiul amoros dintre Balthazar, Veronica si Horvath – este de la sine inteles ca baietii buni vor sfarsi invingatori, fiecare in bratele alesei lui. Mai presus de siropurile sentimentale, deci, sunt alinierea de antene parabolice si dansul mopurilor – genial realizate, astfel de scene grandioase reusesc sa distraga spectatorul de la frivolitatea cu care sunt schitate personajele.

Ce spun criticii despre The Sorcerer’s Apprentice?

In mod previzibil, recenziile internationale au stors potentialul de “fun” al filmului, picatura cu picatura, si 41% dintre ele (conform RottenTomatoes.com) au ajuns la concluzia ca toate efectele si toate glumele reusite adunate de The Sorcerer’s Apprentice nu justifica pretul biletului. Luand in considerare povestea banala, reincalzita fara surprize sau valente noi, ca si dominatia lui Inception in box-office, The Sorcerer’s Apprentice nu mai are sanse sa devina nici blockbuster nici “sleeper hit”.

A.O. Scott, criticul sef de la New York Times, observa ca “magia [filmului] este zgomotoasa, mecanica si neinspirata”, in timp ce Jeffrey M. Anderson (Cinematical) pune punctul pe “i”: “[filmul] nu vrea neaparat sa spuna o poveste, ci este mai degraba un exercitiu de marketing. Nu conteaza “ce se intampla in continuare”, nu atat cat conteaza “cate chestii putem sa inghesuim in film, si cat de eficient putem sa il vindem””.

Pe de alta parte, desi ii da un “thumbs-down” categoric, faimosul critic Roget Ebert de la Chicago Sun-Times conchide despre The Sorcerer’s Apprentice ca “este un exemplu perfect al genului sau, realizat in mod profesionist si jucat competent”.

Verdictul KoolHunt.ro

The Sorcerer’s Apprentice mi-a dat ocazia sa il admir pe Cage atacand acel tip de rol care i se potriveste manusa – personajul manat de o forta interioara, cu un caracter furtunos, la limita nebuniei maniacale. Altii vor alege filmul din programul cineplex-urilor pentru entertainment-ul pur promis de trailer – si livrat intr-adevar pe marele ecran, la nivelul scontat. Deci, atata timp cat nu va lasati amagiti de numele mari din distributie si le iertati aportul la aceasta gustare usoara de vara, va asteapta nu o poveste, cat o colectie de scene bune, comicarii contagioase, si dialoguri pasabile.