CoolRank: 5/10

– atmosfera & entertainment: 4/10

– regie: 1.5/10

– actori: 8/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 3.5/10

Nota IMDb: 7.2/10

Festivalul de la Cannes editia 2009: premiul FIPRESCI; premiul Juriului, pentru sectiunea Un Certain Regard. Festivalul International de Film Transilvania (TIFF) editia 2009: castigator al Marelui Premiu, Trofeul Transilvania. Premiul Gopo pentru cel mai bun film de lung metraj, editia 2010. Festivalul pe roti, Artvin-Turcia editia 2009: trofeul Taurul de Aur. Festivalul l’Alternativa, Barcelona,editia 2009: premiul pentru cel mai bun lungmetraj. Nu in ultimul rand, Politist, adjectiv este filmul care a reprezentat Romania la Oscar.

Cu un asemenea palmares, incepusem sa regret faptul ca am ratat filmul in cinematograf. “Noroc” cu TV-ul: astfel am reusit sa-mi pierd timp (irecuperabil dealtfel) din viata uitandu-ma la Politist, adjectiv. In retrospectiva, ma felicit ca nu m-am dus la cinema; puteam la fel de bine sa cumpar din banii dati pe bilet hainute pentru caine (ati observat cum cainii au devenit declaratii de moda in ultima vreme? E ok, filmul e atat de plictisitor incat mai bine va vorbesc despre moda la catei) si ieseam la fel de castigat, chiar daca nu am caine.

Simpozion despre constiinta politistului roman

Cristi (interpretat de Dragos Bucur), un “militian” tinerel de provincie, investigheaza un licean pentru trafic de droguri. Urmeaza scene de filaj, scene cu Cristi mancand si vorbind cu sotia sa (interpretata de Irina Saulescu) si alte scene de filaj. Aflam dintr-o discutie (ce ridica plictisul la rang de arta) dintre Cristi si un procuror, ca militianul nostru nu mai are incredere in lege si crede ca aceasta se va schimba in viitor (e vorba de legea privind drogurile; regizorul probabil s-a consultat cu EBA inainte de a face filmul). Ergo, Cristi nu vrea sa organizeze flagrantul care il va baga in puscarie pe pusti pentru ca nu vrea sa-l aiba pe constiinta.

Si tocmai v-am povestit 90% din film. OK, probabil acum credeti ca incerc sa fiu amuzant. Din pacate sunt cat se poate de serios. Impresia pe care mi-a lasat-o Politist, adjectiv este ca regizorul Corneliu Porumboiu a avut o idee in jurul careia a facut (prelungind aceasta idee in mod artificial) un film de aproape 2h, doar de dragul de a avea un lung metraj.

Porumboiu da impresia ca a avut o lista cu lucruri de bifat: sa fie lung metraj (checked); sa aiba multe cadre statice, complet irelevante si care nu transmit nimic (checked), astfel incat filmul sa para artsy pentru a rezona cu criticii de la festivaluri (checked).

Pe scurt, concluzia mea este ca filmul de fata a fost facut pentru festivalurile de film, nu pentru audienta.

Regie, substantiv feminin – Ceea ce Corneliu Porumboiu ar trebui sa invete de la bunica mea

Mentionam mai sus cat de plictisitor este filmul. Ca sa va faceti o idee, o sa va dau exemple de cateva scene total irelevante in contextul filmului, care dureaza minute in sir:

1. Il vedem pe Cristi mancand timp de 5-10 minute. Atat. Nu stiu cum sa scot in evidenta banalitatea scenei respective: baga lingura in farfurie. Mananca. Repeat ad nauseam. Nici macar pofta de mancare nu mi-a facut scena respectiva, ca poate plecam de la TV si uitam de film. Mai tarziu e inca o scena in care mananca (cred ca incep sa ma prind: actorilor le era foame), dar alaturi de sotie si cel putin ii auzi schimband doua-trei vorbe.

2. O scena in care sotia lui Cristi asculta in loop o piesa de-a Mirabelei Dauer, iar cei doi incep sa-i faca analiza literara. Scena asta o gasesc absurda si inutila. De ce inutila? Pentru ca daca se voia sa fie aratate diferentele (de mentalitate, emotionale, de orice fel) dintre cei doi, regizorul putea alege un mod mai inteligent. Daca se voia ca scena respectiva sa aiba rol de “comic relief”, atunci Corneliu Porumboiu are un simt al umorului atrofiat.

3. Pentru final, am pastrat, “bomboana de pe coliva” si anume scenele de filaj. Cumulat, scenele de filaj alcatuiesc undeva in jurul a doua treimi din film. Cateva sfaturi, la liniuta, din partea bunicii mele catre Corneliu Porumboiu (bunica mea n-a regizat niciun film, dar simt ca ea este regizorul mai bun dintre cei doi):  am inteles ideea din prima; dupa primele doua scene de filaj ideea devine redundanta; dupa ce ca scenele de filaj sunt repetate in mod inutil (pentru ca nu se intampla nimic in ele: l-au pus pe crestinul de Dragos Bucur sa stea proptit de un stalp si l-au filmat, parca sa-i faca in ciuda) mai sunt si lungi. Asta e o declaratie de sadism: cateva secunde pentru a arata evenimentele mai importante (cand ia mucurile de tigara si cand ia numarul masinii) ar fi fost de ajuns, dar nu, regizorul n-a vrut deloc sa ne ierte.

Politist, adjectiv nu este un film interesant deloc; nu ma face sa vreau sa vad ce se intampla mai departe. Filmele functioneaza pe acelasi principiu ca si cartile: placerea vine din a astepta cu nerabdare sa vezi ce se intampla mai departe.

Ok, poate nu asta a fost scopul lui Corneliu Porumboiu vor spune unii, poate a vrut sa transmita un mesaj. Dar de ce trebuie sa ma omoare prin plictiseala pana la mesaj, cu sute de scene de umplutura care nu imbogatesc filmul cu nimic (decat daca a vrut special sa plictiseasca audienta)? Unde mai pui ca nici mesajul in sine nu e revelator, in ciuda unei scene de final bine realizate si a unor incercari de a defini personajele prin limbaj (Cristi e in dilema nu doar vizavi de semnificatia adjectivului “politist”, dar are probleme si cu “niciun”).

Despre actori si regie ce se poate spune?

Regia este la pamant. Exista, cred, printre regizorii din noul val al cinematografiei romanesti conceptia ca scenele cu cadru fix, ce relateaza un lucru banal (cum ar fi mancatul sau cititul unui dosar) experimentate de audienta in timp real, dau valoare unui film ridicandu-l la statutul de film de arta.  Nu stiu daca Porumboiu a considerat ca asta ar fi o formula castigatoare pentru juriul de la Cannes (si de la festivaluri in general) sau daca pur si simplu asa a considerat el ca trebuie sa-si spuna povestea, dar rezultatul este ingrozitor din punctul meu de vedere.

Acest aspect real-time predominant in film, se crede probabil ca ii confera filmului un aer “artistic” numai bun pentru festivalurile de film. In realitate insa este doar o tehnica de a face dintr-un scurt metraj un lung metraj si de a plictisi audienta. Pe langa scenele de care am spus mai sus, mai e o scena spre final in care asteptam in timp-real, odata cu personajele din film, ca seful lui Cristi sa termine de citit un dosar. Toate scenele astea (filajul, scenele de la masa) nu reprezinta altceva decat timpi morti pe care ii traim in timp-real si care nu aduc nimic filmului, decat daca regizorul a vrut sa ne puna in pielea personajului la propriu, sa ne plictisim alaturi de el. Caz in care este un regizor foarte slab (lucru stabilit deja prin comparatie cu bunica mea, care isi va lansa in curand primul ei film, thriller-ul “Misterul pensiei pierdute”) pentru ca 1. putea sa expuna ideea de a pune audienta in pielea personajului fara sa transforme filmul in tortura; 2. exista un concept in cinematografie: compresia timpului. Folosesti “scene cuts” ca sa sari peste momentele care nu sunt relevante povestii.

O scena de cateva secunde cu o activitate plictisitoare din viata lui Cristi era de ajuns pentru ca audienta sa inteleaga ideea. Corneliu Porumboiu nu s-a multumit insa cu atat si ne arata aceeasi scena in repetate randuri (il arata mancand de vreo 2 ori si facand filaj prea mult), ca si cum isi considera audienta retardata. Una peste alta, exista un domeniu in care Corneliu Porumboiu ar fi peste bunica mea: cel al documentarelor, care folosesc aceeasi tehnica de filmare pe care a folosit-o distinsul regizor in Politist, adjectiv. Probabil e in curs de reprofilare.

Mentionez in treacat si sonorizarea extrem de proasta. Probabil au dat toti banii din buget pe mancare pentru scenele in care se mananca si nu si-au mai permis si niste echipamente mai performante.

Actorii in schimb isi joaca bine rolurile, atat cat le permite scenariul. Dragos Bucur are cel mai mult “screen time” si se descurca foarte bine (ma refer aici la scenele in care se intampla ceva si nu la cele in care mananca sau sta langa un stalp in timp ce e filmat). Discursul lui Anghelache (interpretat de Vlad Ivanov) de la final, in care recurge la DEX (si limbaj) pentru a rezolva o problema ce tine de constiinta, este bun, dar nu genial asa cum spun unii.

Ce spun criticii despre Politist, adjectiv?

Dupa cum precizam in paragraful de inceput al acestui review, filmul a fost foarte bine primit la festivalurile nationale si internationale. Gasesc oarecum amuzant faptul ca diversele jurii au gasit filmul ca fiind revelator, dar nu ma mir. De multe ori juriile diverselor festivaluri de prestigiu urmaresc mai mult partea artistica a filmelor, chiar si atunci cand ea nu exista. Dar asta e o discutie ce nu face obiectul acestui articol.

Pe RottenTomatoes.com Politist, adjectiv a obtinut un procentaj de 80% review-uri favorabile dintr-un total de 69, insa un audience rating de doar 59% de useri carora le-a placut. MetaCritic.com indica un metascore de 81/100 si un user score de 5.7 pentru Politist, adjectiv.

Verdictul KoolHunt.ro

Dupa ce am vazut Politist, adjectiv m-am hotarat sa nu mai vad prea curand vreun film romanesc premiat la Cannes. Nu ma intelegeti gresit,  sunt convins ca cinematografia romaneasca poate mai mult. Poate face comedii bune, poate face chiar si filme de actiune bune, iar trecutul sta marturie.

Insa directia actuala este data ori de filme ce trateaza subiectul comunismului (de parca regizorii si scriitorii ar fi blocati pe subiect si pur si simplu nu pot trece mai departe) ori pe filme pseudofilosofice care sunt facute special cu juriul unui festival de filme in minte (cazul de fata) si nu cu o audienta.

Mi s-a spus ca n-am inteles filmul si am observat ca la asta recurg majoritatea celor care au gustat filmul pentru a-l apara (ca si cum “nu l-ai inteles!” ar tine loc de argumente pro). Ca si cum povestea ar fi de o complexitate teribila, narativa atipica si pe mai multe planuri, iar metaforele greu de inteles.

Filmul reduce totul la o problema de limbaj, inteleg si apreciez asta. Am o problema insa cu regia. E groaznica. Cea mai proasta , probabil dintre toate filmele pe care le-am vazut. In concordanta, ii acord nota pe care eu o consider justa.