CoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 9/10

– regie: 8/10

– actori: 9/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.5/10

Winter’s Bone te deprima inca de la primele secventele. Zici ca povestea e intr-un catun ca alea din muntii Apuseni pe care-l vezi la stiri numai cand sunt inundatii sau inzapeziri care distrug drumurile de acces. Apoi vezi copii veseli si inconstienti de mizerie care se joaca in timp ce sora lor mai mare le rationalizeaza portia de cartofi. Autoarea Debra Granik te lucreaza din capul locului, ca sa stii la ce sa te astepti de la restul filmului. Winter’s Bone e bun, foarte bun.

I’m A Dolly, Bred And Buttered

Povestea e clasica: o tanara e nevoita sa-si creasca fratii mai mici si sa-si ingrijeasca mama bolnava, sarind peste propria copilarie. Acum e nevoita sa-si caute tatal, pentru ca a plecat din puscarie punandu-si casa ca garantie si acum toata familia e in pericol de a ramane fara locuinta. Ree (interpretata de Jennifer Lawrence) incearca sa-i ia urma tatalui ei luand legatura cu toti cunoscutii lui. Din punctul asta de vedere, poti zice ca se aseamana cu Mattie (interpretata de Haillee Steinfeld) din True Grit. Insa acolo era vorba de razbunare – Mattie il cauta pe criminalul tatalui ei, pe cand aici, Ree este stransa cu usa, nu are alte optiuni. Daca nu ar fi fost nevoita, ea nu s-ar fi obosit sa-si caute tatal absent si fabricant de droguri. Drumul ei o duce pe la oameni care de care mai dubiosi, mai toti fac parte din reteaua de droguri in care a lucrat si tatal ei. Aici e de laudat distributia – toti arata de parca tocmai ar fi iesit din beciuri/laboratoare de metamfetamina. Si toti sunt rude mai apropiate sau mai indepartate. Deci e vorba e o familie de infractori dintr-un colt uitat al Americii. E al enspelea film in care vedem ca oricare ar fi nivelul societatii, crima organizata e foarte organizata, ca sa ma exprim cat mai cretin posibil.

Kneel down like you’re prayin’

Acum sa vorbim putin de celalalt personaj cheie al filmului – Teardrop (interpretat de John Hawkes), unchiul lui Ree. John Hawkes a avut cel mai bun joc de tough love pe care-l poate livra un actor. De asta e si nominalizat la Oscar. Teardrop e fratele mai mare al disparutului si pe tot parcursul filmului e frustrat ca n-are ce face sa-l gaseasca – e legat la maini de anturajul sau si nici nu poate incerca sa-si confirme banuielile. Cand vine Ree la el, in drumul ei lung, devine chiar violent cu ea cu gandul ca e spre binele ei – tough love. Insa, cu timpul, cand isi da seama cat de matura e fata, o trateaza de la egal la egal. Un lucru pe care il face Teardrop, si pe care il cam face toata lumea, e sa prizeze tot felul de prafuri aproape ca un tic nervos. E al nu stiu catelea film in care un personaj foloseste droguri, dar actorul isi schimba jocul aproape insesizabil, asta daca si-l schimba. Ca si cum nu n-ar fi intamplat nimic. Atunci care mai e sensul? Bine-s informat in legatura cu drogurile de mare risc, stiu.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Debra Granik a adaptat romanul lui Daniel Woodrell si l-a executat perfect. Ca dovada, Winter’s Bone a primit trei nominalizari la Oscarurile de anul asta. Ca sa nu mai pun la socoteala Marele Premiu la Sundance. In ceea ce priveste actorii, protagonistii au fost ambii nominalizati la Oscar. John Hawkes il face pe Teardrop foarte credibil – un om rupt intre disparitia fratelui sau si greseala lui de a incalca omerta ce leaga toata reteaua. Jennifer Lawrence e una din noile descoperiri ale anului, alaturi de Hailee Steinfeld, carora probabil ca le vom tine pumnii in februarie. Desi la categoria ei, actrita in rol principal, nu cred ca Natalie Portman are rivala, Jennifer Lawrence face totusi un pas mare in cariera. Rolul pe care l-a facut in Winter’s Bone a fost unul foarte complex: trebuia sa fie dura (incearca chiar sa se inroleze in armata – Uncle Sam functioneaza si acuma foarte eficient), trebuie sa fie mama pentru fratii ei mai mici si fiica pentru maica-sa pe care trebuie sa o ingrijeasca. Astea toate fara sa-si renege ditamai neamul de traficanti din care face parte: “I’m a Dolly, bred and buttered”. Ea reuseste sa-si castige respectul prin multe incercari prin care trebuie sa-si dovedeasca maturitatea, spre deosebire de Mattie din True Grit care se impunea prin coerenta ei fantastica. De aceea Winter’s Bone e un film mai autentic.

Ce spun criticii despre Winter’s Bone?

Pe RottenTomatoes.com, tomatometer-ul a urcat pana la 94% pentru Winter’s Bone iar criticile pozitive au fost in numar de 136. Pe MetaCritic.com, lucrurile stau aproximativ la fel: 90/100 puncte are metascore-ul pe pagina despre Winter’s Bone si 36 de critici pozitive. Roger Ebert ofera filmului Winter’s Bone patru stele din toata inima, insa se intreaba de unde a mostenit calitatile ei: “Did she raise herself?“.

Verdictul KoolHunt.ro

Mi-au placut multe lucruri la Winter’s Bone. Mi-a placut insertia scenei cu aia care cantau country in sufragerie, pentru ca ofera context filmului si mai faci si tu un pas in spate, iti tragi sufletul, ca sa poti sa suferi in continuare alaturi de Ree. Punctul culminant, oricat de macabru a fost, mi s-a parut uman. Daca sunteti usooor dezaxati ca si mine, probabil o sa va para chiar simpatica gasca de gospodine interlope.