Da, hai sa vorbim despre “sex”. Dar nu oriunde, ci la teatru. De fapt sa discutam despre iubire, despre nefericire, despre implinire si neimplinire, despre viata traita la extrem si moarte, despre succes profesional si nereusita si despre multe altele…Spectacolul pare a fi, asa cum spune insusi autorul piesei, “o combinatie intre amintire si dor”.

Tarelkin este o comedie amara ce te pune pe ganduri si te face sa te intrebi cand a devenit A.V. Suhovo Kobilin mai actual decat Caragiale. Piesa este o oglinda a realitatii politice de azi, pentru ca politicienii zilelor noastre nu mai au prostia toleranta a lui Zaharia Trahanache sau viclesugul nevatamator al lui Tipatescu, ci sunt subjugati puterii supreme asemenea lui Tarelkin, cruzi si tiranici, dar fara umorul lui Antioh Elpidioforovici Oh si mai nou, autoimuni ca si Maksim Kuzmici Varravin. Lupta azi nu se mai da pe voturi …

Intr-o sambata de decembrie, la Teatrul Mic, a avut loc premiera piesei ”Volpone” a lui Ben Jonson, unul dintre cei mai importanti dramaturgi din timpul Renasterii engleze. Cunoscut mai ales pentru piesele sale satirice, Ben Jonson a construit personaje la fel de actuale chiar si dupa 400 de ani.
Intr-o lume a vulpilor, vulturilor si a corbilor “cinstea-i un cuvant inventat sa-i sperie pe prosti”. Volpone face parte asadar dintre bogatii Venetiei, aurul este idolul lui, insa mai presus de avere el se faleste “mai mult cu dibacia cu care s-a imbogatit”, …

Teatrul Metropolis a avut multe noutati la deschiderea actualei stagiunii, noutati printre care si comedia “Tartuffe sau Impostorul“ de J.P.B Moliere – o comedie, pe cat de ”batrana” , pe atat de actuala. Prima reprezentatie a piesei “Tartuffe” are loc pe 12 mai 1664 la Palatul Versailles, iar de atunci a fost tradusa si jucata in mai toate limbile.

“Revansa” a constituit debutul proiectului “FABULAMUNDI.PLAYWRITING EUROPE”, dedicat dramaturgiei contemporane, traducatorilor, autorilor dramatici si textelor lor. Este vorba despre unul dintre proiectele castigatoare ale programului Cultura 2007-2013 in care sunt implicate cinci tari – Franta, Germania, Italia, Spania si Romania – si care are ca scop crearea unei platforme de cooperare intre dramaturgiile europene, activand un discurs critic asupra textelor de teatru contemporane.

A treia editie a Maratonului Teatrului Independent, ce s-a desfasurat in perioada 27 septembrie – 3 octombrie, a cuprins intre multe alte piese interesante, premiera piesei “Cel mai frumos roman din lume” dupa Larry Tremblay, in regia Alexandrei Penciuc.

O seara simpla, o sala mica si cateva elemente de decor, ce fac din camera obscura a teatrului ACT, un living primitor. E 22 septembrie si este a doua reprezentatie a premierei “Orfani”, piesa ce apartine unuia dintre cei  mai cunoscuti dramaturgi contemporani din Marea Britanie, Dennis Kelly, in regia Elenei Morar. Piesa este o drama alerta ce te tine cu sufletul la gura de la inceput pana la sfarsit si care aduce pe rand in scena probleme ale lumii cotidiene, violenta, insemnatatea familiei si rasismul.

Sambata, la un an de la premiera, “Accidente inspaimantatoare pe terenul de joaca”, in regia lui Rajiv Joseph, s-a jucat la Godot Café.
Despre copilarii,  despre accidente… si dragoste.
Povestea lor incepe atipic, in cabinetul medical al scolii. El, Doug (interpretat de Tudor Aaron Istodor) cazuse cu bicicleta de pe acoperisul scolii, iar Ea, Kayleen (interpretata de Simona Cucirianu) era acolo din cauza stomacului ei sensibil. Pe parcursul a treizeci de ani, accidentele ii vor aduce mereu impreuna.

Compania de teatru a lui Dan Puric, sau mesagerul teatrului fara cuvinte, a prezentat sambata seara, la Teatrul de pe Lipscani, spectacolul “Romania. Inchis pentru inventar”. In regia lui Dragos Huluba si avandu-i in distributie pe Eduard Adam, Violeta Huluba si Dragos Huluba, piesa este “o poveste dulce amara despre o lume disparuta sau nu in ‘89”.

  Nimeni nu-i perfect este o comedie romantica, usoara, in regia marelui Radu Beligan, ce se joaca la Casa de Cultura, locul unde a fost reprezentata pentru prima oara in Romania.
Scena este impartita in doua: o parte este reprezentata de biroul Editurii „Iubirea”, iar cealalta, de apartamentul mic al familiei lui Leo. Piesa incepe printr-un joc de lumini ce prezinta decorul simplu si modest.

Adulat si criticat, iubit si detestat, Mircea Cartarescu ramane incontestabil una dintre valorile noastre literare. Nostalgia m-a vrajit de la prima pagina, prin limbajul sau precis, prin minutiozitatea detaliilor care construiesc o lume pentru care juri ca e reala, cu personaje simple, dar care devin memorabile.

“Nu exista oameni buni si rai. Unii sunt mai buni si altii sunt mai rai, dar toti sunt motivati mai degraba de ignoranta decat de rautate. De orbire fata de ceea ce se petrece in inimile celorlalti… nimeni nu vede pe altcineva cu adevarat decat prin prisma defectelor propriului ego. Aceste este modul in care ne percepem unii pe altii. Vanitate, teama, dorinta, intrecere – toate aceste distorsiuni din interiorul egourilor noastre ne conditioneaza viziunea asupra celor cu care intram in legatura. Adauga la aceste distorsiuni din egoul nostru distorsiunile …