Ce sa vedem la cinema in luna februarie 2013
Ce sa vedem la cinema luna asta? E intrebare retorica avand in vedere ca pe 24 februarie avem mult asteptata decernare a premiilor Oscar. Asadar multe filme cu pretentii, regizori cu nume grele, transformari, interpretari de exceptie sau nu prea, ras, plans, suspans si mister sau drame si thrillere.
Cu toate acestea, pe langa mirajul unei festivitati fastuoase, mai avem cateva lansari interesante printre care si o pelicula autohtona care se anunta a experimenta un stil si o tema putin diferita de ceea ce am vazut in ultimul timp in cinematografia romanaeasca.
Asadar, o luna plina plinuta pentru cinefili, un adevarat festin – mancam filme pe paine si ne placeeee.
Un tip disfunctional intalneste o tipa cam la fel, si pe rationamentul “minus cu minus fac plus” se infiripa ceva intre ei. Magia filmului sta in dezvoltarea relatiei dintre Pat Solitano (Bradley Cooper) si Tiffany (Jennifer Lawrence)care, fiind doi oameni la fel de disfunctionali, ajung sa aiba o relatie mai “speciala”, cu replici sincere si acide, dar extrem de amuzante si situatii care mai de care mai neobisnuite.
Silver Linings Playbook nu este doar un alt film despre si cu indragostiti. Nu este un film dupa care sa exclami toate interjectiile lunguiete dragute si nici stereotipul de poveste care sa-ti formeze idei suprarealiste despre cum ar trebui sa fie o poveste de dragoste. Filmul prezinta lucrurile asa cum sunt, cu toate partile bune si rele, doar ca are avantajul foarte mare ca o face intr-un mod foarte comic! In plus este primul film in 31 de ani care sa primeasca nominalizari la toate categoriile ce vizeaza jocul actoricesc! 8 cu totul! (Cristina Ghila)
2. Lincoln
12 nominalizari la Oscar, 7 nominalizari la Globul de Aur unde Daniel Day-Lewis si-a adjudecat premiul pentru Cel Mai Bun Actor (Drama), 10 nominalizari la premiile BAFTA, Steven Spielberg aduce pe marele ecran un film ce are la baza romanul scris de Doris Kearns Goodwin “Rivalii: Geniul politic a lui Abraham Lincoln”, filmul concentrandu-se pe ultimele luni din viata celui de-al 16-lea Presedinte al Statelor Unite, pe eforturile depuse pentru obtinerea voturilor necesare legiferarii celui de-al 13 la amendament adus Constitutiei americane prin care sclavia a fost interzisa.
Un film ce nu trebuie ratat, nu doar pentru ca Lincoln este un concurent redutabil anul acesta la premiile Oscar, ci pentru ca este o pagina de istorie, un film cu actori ce joaca exceptional si o poveste marca Steven Spielberg. Merita fiecare minut petrecut in cinematograf, merita premiile obtinute pana acum si speram sa se concretizeze unele dintre nominalizarile importante. (Ioana Raluca Popescu)
3. Amour
Un cuplu varstnic de parizieni, profesori de muzica, surprins in rutina sa, da un exemplu de iubire, atasament si devotament, dincolo de limitele decrepitudinii si al suferintei. Dupa cum deja ne-am obisnuit, Michael Haneke, si in ultima sa productie la care semneaza scenariul, ne propune cu o raceala nonsalanta, o situatie exisentiala in care oricare dintre noi ne putem regasi la un moment dat, chiar daca noi ne opunem cu obstinatie sa ne inchipuim intr-o situatie similara cu a celor doi eroi din Amour. Este mult mai facil sa ne cultivam, cu o inconstienta fortata, refuzul de a ne imagina pentru un minut, macar, ce am face in situatia Annei (Emmanuelle Riva) sau a lui Georges (Jean-Louis Trintignant), din moment ce omul modern, lipsit de pasiune, de atasament, nu are nevoie de si mai multe angoase, pe langa multe altele care il bantuie deja!
Indraznesc sa spun ca, odata cu filmul Amour, premiile Oscar si-au recapatat credibilitatea, care a inceput sa scartie succesiv in ultimii ani si ceva, tinand cont ca mult prea multe productii block buster, mediocre cu bunavointa, au fost nominalizate/laureate dupa criterii nestiute si neintelese de iubitorul de Arta. Poate cele 5 nominalizari nici nu sunt suficiente, dar poate premiile vor fi.
Cu 5 nominalizari la Oscar, printre care gasim Best Picture of the Year, cu un subiect si mai controversat, ambitioasa regizoare Kathryn Bigelow, transpune pe marile ecrane probabil cea mai mare realizare a americanilor din anul 2011 – asasinarea teroristului Osama Bin Laden. Anul 2001 a fost un an intunecat in istoria americanilor cat si a intregii lumi, pe data de 11 septembrie urmand sa-si piarda viata aproximativ 3000 de oameni nevinovati in urma atacului de la World Trade Center.
Lui Zero Dark Thirty nu-i trebuie cautat nod in papura, faptul ca a ajuns nominalizat la 5 Oscare se justifica prin munca depusa la el. Indiferent daca evenimentele nu s-au petrecut in ordinea prezentata sau au o acuratete scazuta, avem de-a face cu un film serios si bine pus la punct din toate punctele de vedere. (Alex Voinica)
5. Flight
Asteptam cu nerabdare noua super productie a lui Robert Zemeckis care a avut deja incasari impresionante in State unde s-a lansat de ceva vreme. La noi va ajunge in cinematografe exact cu 2 zile inainte de festivitatea de decernare a premiilor Oscar, timp suficient sa ne calcam in picioare pentru a-l vedea ca sa ne putem apoi da cu parerea daca merita sau nu vreuna din cele 2 statuete.
Din ce spun criticii si cei care au fost suficient de norocosi sa-l vada, Flight este filmul lui Denzel care interpreteaza rolul unui pilot alcoolic, cu multe drame interioare si care decade ingrozitor cand toata lumea afla ca, de fapt, el nu este eroul pe care toti il stimau. Un rol mai putin obisnuit pentru domnul Washington care obisnuia sa ne inspire cu personaje puternice gen „Hurricane” Carter sau Malcolm X, dar un rol care nu este mai putin bine interpretat si tare ma macina curiozitatea sa vad daca va reusi sa adauge colectiei un al treilea trofeu auriu.
6. Side Effects
Se pare ca domnul Soderbergh s-a cam saturat sa mai regizeze filme si a anuntat ca acesta e ultimul. Daca e adevarat sau e doar o strategie de marketing pentru a spori incasarile… ei bine, ramane de vazut. Clar este ca Side Effects beneficiaza de o distributie buna, povestea, zice-se e captivanta, un mister ce-i invaluie pe Emily (Rooney Mara) si Martin (Channing Tatum) intr-un nor misterios cauzat de efectele secundare ale unui medicament prescris de domnul doctor Banks (Jude Law), psihiatrul care vrea sa trateze anxietatea.
Suspansul se adanceste si pentru ca nu stim exact care este rolul lui Zeta-Jones in toata afacerea, dar cred ca merita sa aflam daca e Side Effects e atat de slab incat e cazul ca unul din cei mai apreciati regizori care bantuie Hollywood-ul sa se bucure de pensie sau ar mai putea sa-si foloseasca talentul in scopuri aducatoare de astfel de dezbateri.
7. Rocker
Dupa atatea blockbuster-e si vedete internationale e cazul sa ne mai clatim ochii si cu productii „mioritice”, numai bine venite dupa toata opulenta americanilor. Rocker este povestea unui tata mai mult decat iubitor fata de fiul sau, dependent de droguri. Victor (Dan Chiorean) are 45 de ani si e un rocker pasionat, la fel ca Florin (Alin State), baiatul pentru care e in stare de orice sacrificiu doar pentru a-l salva din capcana distrugatoarei dependente.
Asteptarile de la Rocker si Marian Crisan sunt mari. Tanarul regizor trebuie sa demonstreze ca Palme d’Or-ul obtinut in 2008 pentru scurt metrajul Megatron nu a fost doar o intamplare. Doar la al doilea lung metraj din cariera, dar tot speram sa fim dati pe spate de noul talent al cinematografiei romanesti si ne dorim sa ne creasca inima in noi de mandrie si sa ovationam in picioare productia romaneasca. Sper sa nu ne trezim cu asteptarile inselate.
Aaa.. inca ceva… filmul e interzis minorilor.
Ei hadeti, sa nu-mi spuneti ca nu va e macar putin dor de John McClane. Mie recunosc ca mi-e, asa usor, si desi nu credeam sa mai existe un al cincilea sequel, mai ales ca au trecut deja vreo 25 de ani de cand Mr. McClane a inceput sa “moara greu”.
De data aceasta, McClane ajunge in Rusia unde fiul sau de care nu e prea apropiat s-a incurcat cu niste mafioti… si cum sangele apa nu se face, tatal pleaca sa-si aduca fiul acasa, teafar si nevatamat… evident, nu? Doar e vorba de Bruce Willis care, se stie, daca i-ar fi luat locul lui DiCaprio in Titanic, i-ar fi salvat pe toti.
Vreau neaparat sa vad filmul asta, chiar si numai pentru melancolia pe care mi-o provoaca amintirea vremurilor cand ma uitam la primele 2 parti. Pe-atunci, Bruce era preferatul meu si promit sa nu ma dezic de preferintele mele de la varste fragede nici daca A good Day to Die Hard se dovedeste a fi cel mai prost film al anului.
Daca inca nu ati vazut Django Unchained, fugiti sa-l vedeti neaparat. Un western sangeros in stilul lui Tarantino la care cu greu va veti stapani rasul. Da, da… sange si ras, o alaturare macabra in alte situatii, dar aici intervine talentul mult apreciatului regizor.
Dr. King Schultz (Christoph Waltz) este un vanator de recompense din Statele Unite in anul 1858, iar pentru a putea captura trei criminali notorii are nevoie de ajutorul unui sclav, caci acesta stie cum arata la fata. Opus ideii de sclavism, Schultz il gaseste si-l cumpara pe sclavul Django (Jamie Foxx), dupa care ii da libertatea in schimbul ajutorului.
Django Unchained are personaje bine scrise, dialog de care sa te indragostesti, care pare in acelasi timp incredibil de natural dar si inteligent si ritmic, actori pe masura acestor roluri si o poveste care te tine lipit sufleteste de protagonisti, dar trateaza serios (fara insa a intra in dramatismele unui film istoric) un subiect care chiar nu merge tratat cu usurinta. (Mihai Kolcsar)
10. Les Misérables
In Franta incepului de secol XIX Jean Valjean (Hugh Jackman) este eliberat din ocna, dar ca si fost puscarias nu reuseste sa gaseasca de lucru sau macar cazare, motiv pentru care incepe iar sa fure. Bunatatea unui preot, insa, ii schimba viziunea asupra vietii si incepe sa traiasca cinstit, iar dupa cativa ani devine chiar primar, dar cu acte false.
„Mizerabilii” a trecut printr-un numar foarte ridicat de adaptari de toate felurile de la aparitia sa. Totusi, una din cele mai apreciate, si culmea, cele mai fidele adaptari este muzicalul de pe scena Broadway/West End, care de 25 de ani se joaca in continuu devenind spectacolul cu durata de viata cea mai lunga din ambele locuri. Prin cantec, personajele reusesc mult mai usor sa faca rezumatul intamplarilor si sa-si expuna motivatiile, astfel spectacolul a reusit sa strecoare in cele trei ore ale sale mai toate conflictele si coincidentele principale din carte.
Daca va plac muzicalurile nu am motiv sa va spun sa nu vedeti Les Miserables: are tot ce ai vrea de la un muzical. Daca insa nu sunteti fanul genului, nu acesta este filmul care va va schimba parerea. Pentru toti cei din mijloc, este un film care merita vazut, are emotii, umor, actorie buna si cateva cantece pe care le veti cauta pe youtube. Daca mai e nevoie, amintim si cele 8 nominalizari la Oscar. (Mihai Kolcsar)
11. The Master
The Master vrea sa ne arate cat de usor este sa manipulezi emotiile si sa castigi increderea unor indivizi trecuti prin evenimente ce le-au marcat viata si tanjesc sa creada in ceva. Fie ca e o religie, o doctrina, un guru de care sa asculti orbeste, atunci cand nevoia de a fi sub obladuirea unei doctrine ce iti ofera raspunsuri si iti ofera si posibilitatea unei renasteri spirituale, in functie de cum te simti in clipa respectiva, te lasi luat de val.
S-a vorbit mult asupra faptului ca filmului lui Anderson se ia de Scientologie mai cu seama ca personajul interpretat de Philip Seymour Hoffman aduce cu L. Ron Hubbard, fondatorul Bisericii Scientologice. Filmul lui Anderson nu ataca si nu se ia de Scientologie iar The Master este povestea lui Freddie (Joaquin Phoenix) nu povestea lui Dodd (Philip Seymour Hoffman).
The Master este un film subtil, un film de la care nu primim raspunsuri dar traim alaturi de personaje chinul si dorinta fierbinte de a crede in acel ceva ce ofera mangaierea de care avem nevoie. Nu o sa vizionam un film despre Biserica Scientologica, dar o sa vedem un film despre nevoia de a te lasa prins intr-un joc al credintei, un film cu trei actori in roluri de zile mari si un must-see ce nu trebuie ratat, lucru certificat, oarecum, si de cele 3 nominalizari la premiile Oscar. (Ioana Raluca Popescu)
Imi pare rau de Killing Them Softly ca nu a luat absolut nimic. Regia filmului e perfecta, scena in care Ray Liotta este batut e pur si simplu geniala, perfecta din toate punctele de vedere, iti traieste o senzatie de discomfort si de durere de fiecare data cand este lovit.
Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.