Raspunsul scurt: carti. Mai exact, ecranizari. E doldora ecranul de pretendentele literaturii la atentia cinefilului: fie ca sunt romane de actualitate (We Need to Talk About Kevin, The Hunger Games), fie basme clasice (Alba-ca-Zapada) dar si mai moderne (Dr. Seuss’ The Lorax). Unele personaje serbeaza o suta de ani de la prima aparitie intre copertile autorului lor (John Carter), in timp ce altele merg pe doua secole (Bel Ami).

In orice caz, si filmele care va vor trezi nostalgii si cele cu subiect nou-nout, luate en-gros la puricat mai jos, vor improspata salile de cinema in aceasta prima luna de primavara, cat sa treaca-mearga biletul pe post de Martisor sau cadou de Ziua Femeii.

My Week with Marilyn – Mai intai sa va reamintesc ca inca mai puteti prinde in cinematografe doua dintre varfurile anului, cel putin dupa standardele Academiei si ale criticilor nostri. Primul dintre ele, care trebuie luat ca o versiune subiectiva a lui Marilyn Monroe, nicidecum ca biopic, prezinta o felie subtire din viata starletei, pe cand incerca sa-si faca un nume la Hollywood impartind ecranul cu marele Sir Laurence Olivier. Verdictul Anei ne indeamna sa-i dam o sansa, in ciuda unor mici derapaje regizorale: “daca nu conteaza chiar atat de mult pentru voi o redare pur fotografica a lui Marilyn (Michelle nu are aceeasi forma a corpului si a trebuit sa poarte niste pernute in anumite scene ca sa re-creeze iluzia), ci mai degraba in spirit si creionari spre caricaturizare ale unor personaje celebre (pe alocuri e chiar vorba de o comedie), duceti-va sa il vedeti.”

The Artist – Punem cruce lui februarie doar dupa ce vedem The Artist, marele castigator al Oscarurilor care a readus in atentia publicului larg un gen prafuit, considerat demodat, si anume filmul mut. Cu 5 statuete inhatate pe merit la Gala care s-a complacut in nostalgii anul asta, filmul frantuzesc va ramane un punct de referinta in analele cinematografiei, ca atare ar fi pacat sa nu-l vedem la cinema cat inca se mai poate. Mihai nu e deloc zgarcit cu complimentele in recenzia lui, din care va citez verdictul foarte convingator: “Va trebui sa decideti singuri daca un film mut functioneaza ca film modern sau nu. Eu unul il recomand calduros, caci, desi in retrospectiva nu e cel mai memorabil film al anului, a fost de departe printre cele mai placute si pe tot parcursul lui m-am distrat copios, alaturi de tot restul publicului. E simplist si cam naiv dar intr-un fel in care iti creste dragul de el.”

Chronicle – SF-ul lunii martie, un film cu adolescenti care se trezesc inzestrati cu super-puteri. Norocul lui Chronicle este ca ataca o premisa relativ comuna prin filme printr-un filtru original, si o trateaza realist – pus in situatia de-a arata cum se folosesc niste liceeni de abilitati telechinezice, debutantul Josh Trank (care, la cei 26 de ani ai sai, nu are decat un serial pe CV) se dovedeste a fi un bun psiholog al tinerimii de azi. El foloseste tehnica found-footage si un trio actoricesc de necunoscuti pentru a se distra un pic cu datele problemei: cei trei colegi de liceu isi folosesc puterile in scopuri mai putin nobile, devenind pe parcurs buni prieteni. Multumita actorilor si scenarului care nu ii lasa la greu, se coace un bromance demn de genul care a rupt la cinema in ultimul timp. Merita vazut in ce directii moralizatoare vireaza filmul (daca vireaza), dar probabil Chronicle e de departe mai solid si antrenant in primul act, cand descoperim personajele prin prisma nazbatiilor facilitate de noile lor puteri stiute doar de ei.

John Carter – Nu, nu e vorba de doctorasul cu acelasi nume din E.R. si nici de inca o poveste semi-SF cu Noah Wyle pe post de barbat (serios, voi il credeti in Falling Skies?). John Carter filmul e o productie Disney si, sper eu, momentul de glorie pentru Taylor Kitsch, absolventul serialului Friday Night Lights. Va fi debutul sau cu “D” mare, dupa o serie de roluri secundare ne-memorabile si, mai mult, traversarea lui din gazonul TV-starurilor in zona A-listatilor se-ntampla intr-un blockbuster de toata bazaiala. Ok, poate ca doar la mine-n cap John Carter vuieste pozitiv, dar daca n-ati auzit de aventurile veteranului de razboi titular, din 9 martie nu veti mai scapa. Femeile vor vrea sa-l vada pe Kitsch, barbatii vor veni pentru actiune. Care actiune, in format IMAX 3D nu oricum, se petrece pe Marte, unde pamanteanul Carter se trezeste transportat si se erijeaza in razboinic salvator – cu dublu-oscarizatul Andrew Stanton (Finding Nemo si WALL-E) la carma, John Carter e un pariu sigur la cinema.

Wanderlust – Filmul care, la bilantul unuia dintre cei mai critici cronicari KoolHunt.ro, a iesit cu plus. Comedia cu Jennifer Aniston si Paul Rudd este un nou succes bifat pe CV-ul lui David Wain (Role Models) si o noua ocazie pentru Jen sa se destrabaleze, dupa Horrible Bosses. Acolo ne-a placut in rol de nimfomana, aici o vom vedea flirtand cu fructul oprit intr-o comunitate hippie cu politici si practici nonconformiste. Ea si sotul ei de pe ecran jucat de Rudd ajung din intamplare in sugestiv-numitul luminis libertin Elysium, evadand mai mult de nevoie din New York-ul tuturor posibilitatilor. Aterizati in Campiile astea Elizee, printre hipiotii condusi de personajul lui Justin Theroux, cei doi se lasa convinsi sa experimenteze in voie, stantand pe Wanderlust un R-rating cat toate zilele. Cand si de ce li se-nfunda, veti afla la cinema din 9 martie.

21 Jump Street – Lansat pe 16 martie, acest remake al serialului cu acelasi nume din anii ’80 a avut de curand premiera limitata la cadrul exclusivist, festivalier, iar recenziile rezultate sunt de bun augur. In primul rand pentru ca referintele meta il salta deasupra altor remake-uri care vor sa reinventeze roata. Apoi, pentru ca Phil Lord si Chris Miller, regizorii boarei de aer proaspat Cloudy with a Chance of Meatballs, duc povestea relativ cunoscuta de publicul larg la un alt nivel de comedie (umbla vorba c-ar semana cu Pineapple Express!) printr-o distributie de zile mari. Jonah Hill si Channing Tatum intra in rolurile politistilor care se vad nevoiti sa mearga inapoi la scoala, sub acoperire – cat de credibili sunt ei pe post de studenti de liceu, este important doar in masura in care cioaca naste o droaie de gag-uri, care mai de care mai amuzante. Must-see pentru fanii genului hibrid actiune-comedie, si nu in ultimul rand pentru ca premisa in sine e ofertanta, caci cine n-ar vrea sa-si rescrie experienta de licean, din pozitia mai avantajoasa de adult?

Mirror Mirror – Primul din cele doua (2!!) premiere ale anului bazate pe basmul Alba-ca-Zapada este si cel mai deferent dintre ele. Al doilea, Snow White and the Huntsman, nu va avea prea mult de-a face cu aventurile frumoasei brunete cu pielea laptoasa… jucate de K-Stew in versiunea lui Rupert Sanders. Omologul lui insa, Tarsem Singh, un adevarat artist vizionar al imaginii, aici inmuiata in culori vii, merge pe firul povestii originale, aplicand un varf de comedie. Sau toata solnita. In re-interpretarea lui Singh, regina cea rea este o Julia Roberts nesigura, mai mult decat rau-intentionata, Alba-ca-Zapada lui Lily Collins are apucaturi mai bataioase ca predecesoarea ei literara, iar Armie Hammer face un print cam nataflet. Desi materialele promotionale diseminate de studio l-au cam enervat pe Singh (“filmul arata genial in timp ce trailer-ele sunt exagerate si pe-alaturi de subiect”), poarta semnatura lui supra-saturata de culoare si anunta o comedie savuroasa, bine scrisa si… coregrafiata!

We Need to Talk About Kevin – Must-see-ul (in cazul meu, re-re-re-see-ul) lunii, si un tur de forta (al catelea, oare?) din partea lui Tilda Swinton. A fost unul din perdantii de la Oscar, de fapt e dintre cei multi care n-au prins nici macar o nominalizare, insa toata suflarea cronicarilor stie ca Swinton a intrupat-o cu un maximum de intensitate pe mama copilului ucigas din carte. Este un roman epistolar, care inregistreaza cu mai multa sau mai putina exactitate niste fapte atroce, prin perspectiva unei femei – sotie si mama – cam glaciale. Daca Swinton o joaca pe protagonista ca pe-o acrobata intr-un echilibru fragil, cei doi actori care intra in pielea faptasului (la varste diferite) sunt chiar fascinanti. Trebuie sa mergeti la cinema din 23 martie, macar ca sa-l vedeti pe Ezra Miller in rol de sociopat din lipsa de activitati care sa-l intereseze mai mult ca tirul cu arcul… in oameni.

The Woman in Black – Cine se oflieste de dorul lui Harry Potter sa ridice-o bagheta! Pentru voi, dar si pentru fanii povestilor cu fantome, remediul mult-sperat se lanseaza-n cinematografe pe 16 ale lunii. Parca demult n-a mai poposit la cinema un horror cu adevarat inspaimantator, printr-un echilibru intre poveste si sperieturi realizat la milimetru. Daca aveti aceeasi impresie, de lipsa agasanta, trebuie sa ajungeti la The Woman in Black – si-ar fi indicat sa nu va rezervati locuri la o proiectie tarzie, ca sa iesiti din sala pe lumina. Caci pataniile tanarului avocat interpretat de Daniel Radcliffe sunt de-asa natura ca vor baga frica-n oasele veteranilor de horror-uri. El, de curand vaduv si evident bantuit de imaginea sotiei, este nevoit sa faca ce stie mai bine – hartogarie – intr-un satuc uitat de civilizatie si populat de superstitiosi. Despartit printr-o mlastina incetosata de satenii neprimitori, conacul care gazduieste o buna parte din actele trebuincioase este si locul unei drame familiale soldate cu niste victime. Cea care da titlul filmului nu se odihneste deloc in pace…

The Hunger Games – Ecranizarea a fost demult inscrisa la loc de cinste pe lista de must-see-uri a fanilor cartii cu acelasi nume. Cat despre noi, restul, n-avem decat sa ne bucuram ca regizorul Gary Ross (Seabiscuit, Pleasantville) ne da mura-n gura cele cateva sute de pagini care si-au adjudecat titlul de bestseller. Caci, ca in cazul multor alte romane pentru tineri de factura recenta (la tine Twilight ma refer!), filmul nu-si poate permite prea multe libertati cu materialul original, altfel il iau fanii de beregata. Deci povestea va urma litera cartii, contextul va fi unul post-apocaliptic, iar protagonista, o tanara nefericita obligata de Capitoliul taramului Panem sa lupte in turnirul titular. Este unul violent, criminal chiar, si, cum era si cazul intr-o viziune asa tenebroasa a viitorului nostru – televizat. Pe numele ei Katniss, luptatoarea noastra nu are pregatirea necesara supravietuirii, dar are un mentor in persoana lui Woody Harrelson si, deci, in mod inevitabil, simpatia noastra. Plus ca, in interpretarea lui Jennifer Lawrence, tanara de 21 de ani nominalizata la Oscarurile anterioare pentru Winter’s Bone, ne putem astepta sa fie si o idee mai expresiva decat Bella.