The Oscars are coming… si, tragand linie, parca de mult nu am mai asistat la un final de an cinematografic atat de prodigios, de mult n-am mai fost rasfatati cu atatea filme bune ca in 2013 si de mult conditia (blestemul?) de spectator dependent de cinema nu si-a mai afirmat valoarea intr-un mod atat de coerent, convingator si raspicat.

Filmele aflate pe lista scurta a Academiei sunt fara exceptie marcante, memorabile intai de toate la nivel de linie narativa, si ne vor tine vie scanteia anticipatiei pana in clipa decernarii Oscarurilor, caci stim, ca in niciun alt an: cam oricare ar fi scenaristul premiat, va merita onoarea si se va numara sigur printre preferatii nostri (carevasazica, toti nominalizatii).

1. Before Midnight – regizorul scenarist Richard Linklater si co-autorii Julie Delpy, Ethan Hawke, care joaca si cuplul protagonist al trilogiei Before, au mai fost nominalizati la categoria Cel Mai Bun Scenariu Adaptat, pentru episodul al doilea, Before Sunset. Acum ii revedem pe Celine si pe Jesse 9 ani mai tarziu, cand, confirmand sperantele tuturor fanilor care au crescut alaturi de ei, viata i-a adus in sfarsit impreuna… incercandu-le insa iubirea din tinerete cu balastul, obstacolele, grijile si (spoiler!) copiii care pot potenta sau, dimpotriva, subrezi o relatie. Poate ca finalul povestii de amor, care o aduce cu picioarele pe pamanat, mai exact, la rascrucea inevitabila a frustrarilor si compromisurilor, se va dovedi a fi biletul castigator in seara de duminica.

2. Captain Phillips – Billy Ray a castigat recent un premiu important in cursa pentru rasplata din acest sezon, din partea Writers’ Guild, ceea ce se poate traduce intr-un avantaj cu greutate la Oscaruri. Povestea adevarata a unui capitan de vas care a fost luat ostatic, cu tot cu echipaj, in timp ce transporta marfuri prin ape controlate de pirati somalezi, este inspirationala, captivanta si nu ar fi prima oara cand Academia se lasa vrajita de aceste coordonate.

3. Philomena – scenariul micului film britanic care a cucerit America in 2013 e adaptat dupa doar cateva pagini dintr-o carte non-fictionala si e semnat de Jeff Pope si Steve Coogan (care apare si in fata camerelor, impartind ecranul cu Dame Judi Dench). Iata inca o poveste care are la baza fapte reale, si, ca bonus, in prim-plan o personalitate: Philomena Lee, cea care a fost fortata de Biserica Catolica sa-si dea copilul spre adoptie, si care acum este in plina campanie bi-dimensionala: pe de-o parte, sustine filmul in sezonul premierelor, pe de alta, se lupta sa scoata la iveala nedreptatile comise de biserica din Irlanda impotriva mamelor nemaritate in anii ‘50.

4. 12 Years a Slave – John Ridley semneaza scenariul unuia dintre cele mai viscerale si dezbatute filme de anul trecut: bazata pe memoriile lui Solomon Northup, drama unui artist educat si, deloc de colea in America primei jumatati de secol XIX, nascut liber in New York, care cade insa prada sclaviei din Sud, este considerata un candidat puternic pe toate listele scurte de Oscar la care s-a calificat. Ramane de vazut daca membrii Academiei, care de regula trateaza filme asa indigeste cu spatele, ii vor aprecia de aceasta data meritele in pofida lipsei poftei de mancare dupa vizionare.

5. The Wolf of Wall Street – cel mai mare succes de casa din cariera lui Martin Scorsese are multe in comun cu un cult clasic, Goodfellas: cu alte cuvinte (citate din Terence Winter, scenaristul din spatele acestui tur de forta) si aici, “vietile unor criminali magnetici te hipnotizeaza, te distreaza si te fascineaza”. Creatorul si scenaristul serialului HBO Boardwalk Empire (la care a colaborat si Scorsese) are toate sansele sa elimine concurenta la Gala de duminica, in care caz prezicem o victorie universala pentru Lupul lui Marty.

6. American Hustle – nominalizat la cele mai multe categorii (la egalitate cu Gravity), filmul lui David O. Russell, scris chiar de el, in colaborare cu Eric Warren Singer, e considerat un castigator de la sine inteles al categoriei “pana”, pentru Cel Mai Bun Scenariu Original. Plasat in anii ’70, povestea unui cuplu de escroci inhaitati, de sila de mila, cu FBI-ul a profitat din plin de nostalgia generatiei baby-boomer-ilor (profil in care se incadreaza si mai toti membrii Academiei) – dar, cand se va implini sorocul acestei perioada de gratie, de predictii, evenimente glam si campanii, probabil ca va fi sterpelit doar acest trofeu, binemeritat de altfel, din topitoria Oscarului.

7. Blue Jasmine – un scenariu de Woody Allen, chiar daca este intr-adevar unul din produsele de varf dintr-o gramada inegala construita de-a lungul unei cariere (excesiv de) fecunde, nu prea are cum, in opinia mea, sa mai ia acasa laurii Academiei, in acest moment. Un castig acum ar fi citit in lumea intreaga ca o recunoastere universala acordata unui talent, dar si, implicit, unui caracter indoielnic. Intr-o lume ideala, povestea filmului ar putea fi separata de tot scandalul (despre care puteti citi AICI mai pe larg), si ar merita intr-adevar apreciata – pentru un personaj principal cladit cu iscusinta, si adus la fierbere cu o naturalete care ni-l apropie, pentru un peisaj San Franciscan populat de individualitati memorabile, una si una, si pentru dialoguri spumoase, mereu la ordinea zilei (sau a anului) cand Allen e carmaci.

8. Dallas Buyers Club – povestea adevarata a lui Ron Woodroof, un cowboy seropozitiv devenit “traficant” de medicamente antiretrovirale prin anii ’80, epoca de inceput (si de maxima stigmatizare) a pandemiei, ne-a fost adusa pe marele ecran cu multa munca de convingere si finantare neconventionala de Craig Borten si Melisa Wallack. Scriitorii, a caror nominalizare la un Oscar ne-am bucura sa se concretizeze intr-o statueta, au fost total dezamagiti de studioul Universal care lasase scenariul de izbeliste, adunand praf prin sertare timp de 7 ani de zile, pana cand au reusit sa-si recapete drepturile si sa puna pe roate un adevarat triumf – o drama care si-a recuperat pana acum de 6 ori bugetul-siret de productie, un film mai mult independent si, deci, un underdog pe care speram ca Academia il va rasplati cum se cuvine.

9. Her – din strafundurile mintii lui Spike Jonze (care semneaza si scenariul si regia), rasarea anul trecut o drama romantica plasata intr-o (viitoare si posibila) distopie unde comunicarea inter-umana a fost inlocuita de sisteme de operare si scriitori profesionisti de misive. Un script ca o reverie, dulceag pe-alocuri, un pic tezist si rasucind profetic cutitul izolarii-via-gadget in rana vizibila inca de azi, dar niciodata redundant sau plictisitor – cam asa ar arata lista pro/con-urilor. In cazul destul de probabil in care soarta ii va zambi lui Jonze cum a facut-o si la Globurile de Aur, ar marca poate o evolutie clara, spre greutate auctoriala, in cariera regizorului, cand filmele lui ar iesi definitiv din umbra scenaristului Charlie Kaufman.

10. Nebraska – primul scenariu de lung-metraj al lui Bob Nelson, si primul film al lui Alexander Payne pe care nu il scrie regizorul insusi, este o mica bijuterie in alb-negru, despre o imprevizibila, dar in cele din urma simpatica, reuniune tata-fiu. In egala masura road movie si buddy movie, Nebraska a avut un parcurs lung, primul draft datand din 2002, insa, in ceea ce priveste avantajul asteptarii pana la calibrarea echipei Payne-Nelson, calitatea produsului finit vorbeste de la sine. Povestea il urmareste pe fiul unui batran bolnav de dementa, in cursul unei calatorii spre un premiu iluzoriu, care se dovedeste a fi revelatoare si, intr-o oarecare masura, balsamica pentru relatia celor doi. Suna a premiza de film independent, pastrand de altfel linia si trasaturile generale ale filmografiei multiplu-oscarizate a lui Payne, deci nu ar fi deloc surprinzator ca scenaristul sa imparta podiumul din Dolby Theater cu regizorul in noaptea cea mare.