Piesa se termina cu replica din titlu. Cantecelui lui George si raspunsul plapand al Marthei. Apoi se face liniste. Actorii apar la aplauze, dar nu-i vezi. Pe scena inca sunt George, Martha, Honey si Nick. Ce se intampla de la inceputul piesei si pana in momentul asta? Un joc amuzant, dur si periculos al dramelor.

George si Martha, un cuplu de profesori universitari, primesc o vizita la o ora tarzie a unor colegi casatoriti. Isi ademenesc invitatii (si spectatorii, de altfel) cu glume si ironii, le castiga increderea, ii asigura ca pot intra linistiti in casa lor.

Dar fara sa-si dai seama, inocentii musafiri se trezesc intr-un cuib de viespi.

Honey si Nick devin motive bune sa se porneasca o noua lupta. Intai ca declansatori ai secretelor si in cele din urma, ca victime.

Fericirea aparenta a casniciei invitatilor este o cruzime la adresa lui George si a Marthei. Asa ca trebuie distrusa si ea. In casa aceea nu pot fi tinute secretele. Orice taina spusa va fi folosita impotriva autorului ei.

La un moment dat ti se face teama ca dupa Prinde musafirii ar putea juca Prinde spectatorii. Te dai mai in spate si ascunzi in cotloanele mintii cele mai urate secrete.

Oamenii sunt oglinzi-care-trebuie-sparte

Gazdele se ataca reciproc, musca unul din altul. Se cunosc destul de bine incat sa stie punctele sensibile si nu se menajeaza deloc. Cand unul cedeaza, celalalt il ridica. Nu neaparat pentru ca simte ca sufera, ci mai ales pentru ca trebuie sa loveasca din nou. De data asta, mai tare.

O vreme te intrebi cum se face ca Martha si George mai sunt impreuna. Dar aparentele insala. Par a fi un cuplu epuizat fizic si emotional, pe cand Honey si Nick au imaginea de cuplu perfect. Cand li se distruge invelisul, din prima pereche se dezvaluie iubirea, in a doua insa apar distanta si interesele ascunse.

Cui nu-i e frica de Virginia Woolf?

Piesa este buna. Chiar foarte buna. Scrisa de Edward Albee, cel mai probabil cunoscuta de majoritatea pasionatilor de teatru. Si film, caci a aparut si in aceasta forma. Iar in interpretarea aceasta e absolut minunata. George (Ionut Grama) are destula forta incat sa se transforme in monstru. Pare absent, un tocilar in banca lui, dar este diavolesc, nervos, acaparator. Martha (Florina Gleznea) e putin mai greu de digerat la inceput. E puternica, vulgara si innebunita dupa putere. Honey (Sanziana Nicola), micuta alintata cu o naivitate falsa si o fragilitate intentionata. Nick (Emil Mandanac), “armasar” depistat ca adulmeca (si urmeaza) mirosul banilor de la departare.

Recomandata? Da, absolut. Dar mergeti cu inima deschisa, chiar daca stiti ca va durea. E o introspectie necesara si veti vedea ce face suferinta din oameni. Drept dovada, la iesirea din sala era liniste. Daca de obicei lumea vorbeste despre piesa, de data asta cred ca fiecare se uita in interior si se intreba daca seamana cu personajele. Si cat de mult.

Din mai, urmeaza sa se joace la Teatrul Godot, primul spectacol fiind anuntat pentru ziua de duminica, 6 mai, de la ora 19:00.