CoolRank: 4.5/10

– atmosfera & entertainment: 4/10

– regie: 5/10

– actori/voci: 5/10

– scenariu: 4/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 4.4/10

A vrut si producatorul Jerry Bruckheimer un 3-D. Nu il poti invinovati pentru asta. Este la moda sa faci si sa vezi filme si desene animate 3-D. Spectatorul de rand incepe sa se simta jignit atunci cand pelicula pe care o vizioneaza nu ii indeplineste aceasta nevoie devenita acum una de baza. Si atunci ce face Hollywood-ul? Cat mai multe pelicule 3-D. Din ce in ce mai reusite la nivel de efecte speciale. Din ce in ce mai putin contand subiectul, scenariul, jocul actorilor sau regia.

Daca este sa ne luam dupa aceste criterii, G-Force este o capodopera 3-D. In afara de efecte vizuale reusite, are si actiune din plin. Eroii aventurilor 3-D sunt cum nu se poate mai simpatici: 3 porcusori de guineea adorabili dotati cu puteri supranaturale si cu cea mai buna conditie fizica cu care se poate mandri vreodata un membru al neamului soricesc. Mai departe de aici nu as avea ce va spune. Dat fiind ca la acest nivel superficial se opreste filmul – are ingredientele necesare ca sa fie un succes de box-office. Mai departe de un inceput in forta si un trailer care promite distractie, nu avem nimic. Decat o ora si jumatate de plictiseala asteptand sa inceapa distractia. Sau cel putin filmul.

The World Needs Bigger Heroes

Walt Disney s-a gandit ca ne-am saturat de eroi cu puteri supranaturale. De vrajitori si supermani. Asa ca ne-a adus de aceasta data pe ecrane o trupa de forte speciale soricesti cum nu se poate mai simpatica. Darwin, Blaster si Juarez sunt o trupa de porcusori de guineea antrenata in cadrul unui program guvernamental pentru a putea lucra ca spioni. Alaturi de cei 3 porcusori de guineea o cartita Speckles se ocupa de partea tehnologica, iar o zburatoare, Mooch, se ocupa de spionaj aerian survoland zonele in care urmeaza sa paseasca eroii patrupezi.

Programul guvernamental supravegheat ce cercetatorii Ben si Marcie avanseaza tehnologic in timp, acestia reusind sa si comunice in limbaj natural cu super eroii spioni. Din pacate insa, soarte se arata a fi potrivnica trupelor speciale intitulate G-Force, guvernul decizand ca le sisteze finantarea si sa inchida programul de cercetare in lipsa unor rezultate evidente. Chiar in acel moment G-Force ajunge din intamplare in posesia unor informatii ultra-secrete care tin de planuri teroriste de distrugere a lumii. Echipa G-Force se va gasi in curand in situatia in care soarta lumii va fi in propriile lor labute.

Gadgets, Gizmos, Guinea Pigs. All in 3-D.

Regizorul Hoyt Yeatman este considerat un maestru al efectelor vizuale, lucru pe care il vom putea constata si singuri in urma vizionarii G-Force. Yeatman este, printre altele, responsabil de regia Asteroid Adventure si laureat al premiului Oscar 1990 pentru cele mai bune efecte speciale cu ocazia realizarii filmului The Abyss. Practic G-Force este cea de-a doua experienta cinematografica a lui Yeatman, lucru pe care il veti simti cu siguranta. Cu toate acestea, in materie de efecte speciale, capodopere ale lui Yeatman din trecut pe care sigur le-ati vazut au mai fost Mighty Joe Young (pentru care efecte speciale a si primit o nominalizare la premiile Oscar), Armageddon, Mission to Mars, Deep Rising, Con Air si The Rock.

Stangacia acestuia in materie de regie a G-Force nu este insa, din pacate, singurul punct in minus al filmului. Scenariul lui Cormac Wibberley si Marianne Wibberley este de departe locul unde clacheaza pelicula. Cu toate ca succesele anterioare ale familiei Wibberley ii recomanda – sa amintim doar Bad Boys II, I Spy, National Treasure, National Treasure: Book of Secrets si Charlie’s Angels: Full Throttle – G-Force sta foarte prost la capitolul supsans si divertisment. In ciuda premiselor de succes ale filmului, actiunea incepe bine, dar pierde repede si exponential din ritm, reusing sa traga de actiune pana in momentul in care ajunge sa treaca pe langa orice fel de amuzament.

In ceea ce priveste vocile, trupele speciale G-Force sunt formate din porcusorii de guineea Darwin (caruia ii imprumuta vocea Sam Rockwell), Juarez (una dintre cele mai reusite voci ale peliculei, cea a Penelopei Cruz, singura aproape de a crea cateva momente de amuzament si de a ne scoate din plictiseala ) si Blaster (in interpretarea lui Tracy Morgan), cartita cu nasul in forma de stea (cu vocea lui Nicolas Cage) si musca Mooch (al carei glas este Dee Bradley Baker). Celor 5 li se adauga pana la final Bucky (vocea inconfundabila apartinand lui Steve Buscemi) si Hurley (in interpretarea lui Jon Favreau).

Putinele roluri umane ale filmului sunt si ele la fel de insipide. Bill Nighy este un actor favorit al meu, care insa nu are niciun fel de sare si piper in G-Force. Nu pot spune ca il recunosc pe amuzantul si carismaticul Nighy din recentul The Boat that Rocked. Zach Galifianakis a fost bestial in The Hangover, pe cand in G-Force este timid si retinut. Nu doresc insa sa ii critic pe actori pentru aceste performante actoricesti deosebit de slabe, dat fiind ca banuiesc aceeasi vina a regiei.

Ce spun criticii despre G-Force?

In general parerile au fost impartite. Au existat cativa critici mai blanzi cu G-Force, care au reusit sa il gandeasca ca pe un film pentru copii. In orice caz notele primite de G-Force de la critici au fost mereu sub 7 si au reusit sa totalizeze mai putin de o medie de 5 si un timid 25% fresh pe tomatometer-ul RottenTomatoes.

Desi Roger Ebert isi exprima cu fiecare ocazie dezgustul pentru filmele cu efecte speciale 3-D, review-ul acestuia pentru G-Force a fost dintre cele mai binevoitoare. Ebert considera G-Force un film pentru copii inofensiv care prezinta aventuri simpatice ale acestor animalute blanoase.

Claudia Puig este si ea relativ blanda apropo de G-Force, mentionand ca filmul este simpatic prin eroii sai blanosi si incitant prin actiunea continua livrata fara oprire. Totusi, Puig mentioneaza faptul ca filmul nu are cum sa ne atraga sau incite daca avem peste 10 ani.

Matt Pais este ceva mai dur in Chicago Tribune, declarand clar si raspicat (din topor, asa cum ne-a obisnuit de altfel) ca G-Force ne ofera actiune stupida carismatica si foarte multa plictiseala.

Pentru alte pareri cineblogosferice, apelati cu incredere la review-ul G-Force al lui Floryan de la FilmeTari sau pe cel al lui Stefan de la CineBlog, care s-a dovedit ceva mai bland decat mine cu G-Force.

In concluzie, desi ati putea fi tentati sa va uitati la G-Force intr-o zi de duminica in care va doriti ceva light si in care sunteti in pragul unei lipse totale de inspiratie, va sugerez sa va curmati aceste porniri. Or reusi porcusorii de guineea haiosi din G-Force sa salveze lumea, dar se vor afla foarte departe de la a salva un film sortit esecului. Ce ar fi sa beti o cafea in compania unor prieteni mai ghinionisti care au avut placerea sa se plictiseasca de moarte la G-Force? S-ar putea sa fie o idee mult mai placuta decat vizionarea propriu-zisa.

Iar daca aflati si motivul succesului de box-office al G-Force si cum a reusit acest film insipid sa detroneze din topul incasarilor Harry Potter and the Half-Blood Prince, as fi foarte interesata de explicatie.