CoolRank: 8.5/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 9/10

– actori: 8.5/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7.2/10

Penelope Cruz si Pedro Almodovar sunt doua branduri cinematografice de succes. 2 branduri care vor aduce deopotriva la cinema cinefili care apreciaza arta cinematografiei spaniole si spectatorii interesati de frumusetea sanilor goi ai Penelopei Cruz (da, da, ni-i arata in Los Abrazos Rotos) si de acest Almodovar considerat deosebit de la moda in ultima vreme. Din pacate insa, s-a intamplat de multe ori ca cea de-a doua categorie sa fie usor dezamagita odata atrasa in sala de cinema, datorita umorului negru prea subtil al lui Almodovar si datorita subiectelor acestuia mai mult decat controversate.

Si atunci Almodovar s-a gandit ca este posibil sa nu ii mai prinda a doua oara pe acestia si sa se aleaga cu critici de film pozitive, dar cu incasari amarate. Asa ca a decis sa isi faca subiectele mai digerabile. Si asa a iesit Volver foarte apreciat de public. Si Los Abrazos Rotos, apropiat deja usor-usor de-o telenovela semi-lacrimogena. Dar sa nu intelegeti de aici ca Los Abrazos Rotos este un film nereusit. Este Almodovar si deci (pentru mine una) delicios pe alocuri. Din pacate insa, este o varianta light si mai putin intepatoare decat restul capodoperelor cinematografice ale acestuia. Dar in orice caz un must-see!

What matters is to finish it. Films have to be finished even if you do it blindly.

Mateo Blanco, personajul principal al peliculei Los Abrazos Rotos, este un regizor spaniol de succes, fascinat dintotdeauna de ideea dublei personalitati. Tocmai din acest motiv, Mateo si-a inventat cea de-a doua identitate: aceea a scenaristului american Harry Caine, scenarist cu care Mateo Blanco colaboreaza indelung. In urma cu 14 ani, in 1994, Mateo Blanco incepuse lucrul la filmul Chicas y Maletas, in care rolul principal era jucat de Lena, amanta omului de afaceri de succes Ernesto Martel. Martel era in acelasi timp si finantatorul si producatorul peliculei ce se preconiza a fi un mare succes.

In prezent, Mateo este orb si si-a asumat aproape in totalitate identitatea lui Harry Caine. Isi petrece viata scriind scenarii, ajutat fiind de Judit, prietena si producatoarea lui si de fiul acesteia, Diego. Viata plina de rutina a lui Mateo este tulburata intr-o zi de aflarea vestii neasteptate a mortii lui Ernesto Martel. Ulterior, primeste o vizita de la fiul homosexual al acestuia, Ray X.

Odata cu plecarea lui Judit intr-o mini-vacanta de o saptamana, Mateo, ajutat de Diego, rememoreaza scenele intamplate cu 14 ani in urma si ne scoate la iveala secretele intunecate care au dus la schimbarea identitatii sale. Odata cu aceste rememorari, Mateo recupereaza si scenele pierdute din pelicula Chicas y Maletas filmata atunci si decide sa repuna in scena filmul ca omagiu pentru o iubire pierduta a tineretii.

Ceea ce urmeaza in pelicula lui Almodovar este un amalgam teribil de dragoste, tradare, gelozie, senzualitate si toate acestea de intensitati inimaginabile si de o complexitate care ne impiedica sa le descoperim prea curand pe de-a intregul. Adaugati la tot acest peisaj umorul negru almodovarian, senzualitatea Penelopei Cruz si dragostea regizorala profunda pentru cinema si ceea ce iese va fi un deliciu real pentru cinefili. Poate ceva mai telenovelistic decat ne-am fi asteptat de la Almodovar, dar in niciun caz mai putin delicios.

Sub genialele scenariu si regie almodovariene, se ascunde o telenovela cu garnitura de sirop

Los Abrazos Rotos descrie foarte bine iubirea semi-hedonistica pe care creatorul o simte fata de creatia sa. In acest caz, creatia se refera la cinematografie. Iar creatorul este regizorul-scenarist, indragostit deopotriva de opera sa, cat si de cea care o intruchipeaza in ochii sai – actrita principala. La un alt nivel, Los Abrazos Rotos vorbeste despre granita subtire dintre fascinatie – iubire – obsesie. Frumusetea si senzualitatea pura a unei femei naste intr-un barbat dragoste. In alti barbati naste admiratie distanta, brazdata usor de dorinta unei relatii senzuale. Iar intr-un alt barbat naste obsesie, insotita de surorile acesteia gelozie si ura.

Pentru a nu va imagina totusi ca veti asista la o poveste patetica, este necesar sa va spun ca Los Abrazos Rotos este construit asemenea unui thriller-puzzle. Gen foarte de succes la ora actuala in America. Tot ce ar mai fi lipsit ar fi fost un final neasteptat pentru ca noua pelicula almodovariana sa fie un succes de talia Saw. Din fericire insa, avem parte doar de rasturnari de situatie si de o poveste fragmentata in bucati dispersate pe care le vom uni usor-usor odata cu desfasurarea actiunii. Avem suspans, avem emotii, incercam usor-usor sa gasim groaznicul secret ascuns in spatele povestilor nespuse si secretomaniei personajelor. Si ceea ce aflam este o poveste de iubire, o aventura din tinerete, un barbat gelos, o femeie geloasa, un copil din flori si alte cateva piese dintr-o telenovela plictisitoare.

Dar totusi… Almodovar este genial si Cruz este superba

Totusi, in spatele subiectului indoielnic, constructia almodovariana a scenariului este delicioasa. Replicile sunt spirituale, neasteptate, ironice. Iar modul in care Pedro Almodovar priveste realitatea nu va inceta niciodata sa fascineze cinefilii care il apreciaza. Mai departe de aici, o regie foarte reusita, actori care isi fac datoria (o mentionez aici in special pe Blanca Portillo) si o Penelope Cruz de o frumusete tulburatoare.

Multi critici de film si jurnalisti s-au intrebat in urma vizionarii Los Abrazos Rotos despre natura relatiei reale dintre regizor si actrita. Nu doar este Penelope Cruz cea mai folosita actrita din capodoperele celebrului regizor spaniol, dar de aceasta data acesta a ales sa ii si dedice un film. Caci Los Abrazos Rotos vorbeste printre randuri despre fascinatia pe care o poate provoca o femeie si despre obsesiile care pot izvori din aceasta fascinatie. Iar aceasta femeie este Penelope Cruz. Si frumusestea ei putem crede ca a ajuns sa il infioare si pe regizor, nu doar pe noi spectatorii sau pe personajele din film.

Cred ca sa spunem ca este Pedro Almodovar pur este suficient pentru a comenta regia filmului. Nu este Almodovar in cea mai buna forma, dar este totusi Almodovar. Almodovar a fost deja recompensat pentru regia Abrazos Rotos cu o nominalizare la premiul Palme d’Or in cadrul festivalului Cannes 2009. Din pacate insa, Almodovar nu a intrat pe lista scurta a Spaniei de filme propuse pentru nominalizarile la Oscar 2010.

Verdictul KoolHunt.ro

Daca v-ati saturat ca si mine de glumele care circula la cinema in ultima vreme cu titlu de filme (a se intelege de aici G-Force, G.I. Joe: The Rise of Cobra, Gamer, The Final Destination, The Last House on the Left, Spread si multi alti frati ai acestora) Los Abrazos Rotos va fi o gura de aer proaspat bine venita si bine meritata. Este un film bun, un film european, un film care va incanta orice iubitor de Almodovar si va converti multi dintre cei care nu vazusera filme ale geniului spaniol. Si mai departe de asta este unul dintre filmele mai light ale lui Almodovar ca sa nu spun mai slabute. Insa privit in context, este totusi un deliciu. Pentru o a doua parere, v-o recomand pe cea de pe FilmBlog.ro – destul de amuzata si ea de nota de hollywoodian a lui Abrazos Rotos.