[Titlu in limba romana – Barbati in negru 3]

CoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 7/10

– actori: 9/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 8/10

Nota IMDB: 7.6/10

La un moment dat dupa evenimentul aselenizarii, in presa americana, si mai tarziu in toate cartile care aveau sa fie scrise despre acest mare moment in istoria omenirii, se vehicula un zvon ca si cum Neil Armstrong, inainte de decolarea navei Apollo, s-ar fi uitat prin hublou si ar fi vazut niste forme neobisnuie care se miscau in jurul rachetei. Adevarat sau nu, asta ramane la latitudinea istoriei sa hotarasca, dar daca ar fi sa ne luam dupa producatorii filmului in care J si K se incaiera cu un terorist extraterestru intergalactic, atunci ma mir cum de Armstrong nu ar fi spus celor de la Cape Canaveral “Houston, avem o MARE problema”.

Mami, mami, domnul presedinte imi bea laptele cu cacao!

Dupa cum bine ma stiti, sunt o persoana “sincera” si nu pot sa nu multumesc colegei mele Ioanina pentru invitatia de la avanpremiera filmului MIB III, organizata la Cinema City Cotroceni in sala Samsung IMAX. O recunosc, l-am asteptat mai ales ca ma uitam la acelasi trailer de pe iTunes de mai bine de o luna. Deci hai sa intram in paine si sa ii dam bataie la poveste (pe scurt ca asa ii sta bine review-ului sa nu intre in prea multe “detalii”):

Neputand sa schimbe mare lucru in prezent, Boris Animalul (Jemaine Clement… daca va suna strain va recomand cu o foarte mare si amicala caldura Gentlemen Broncos, o comedie extraordinar de savuroasa), un inamic inversunat al agentului K (Tommy Lee Jones), decide sa calatoreasca inapoi in trecut pentru a-l elimina inca din “frageda agentie” si pentru a stapani lumea. Insa ceea ce Boris nu ia in calcul este tenacitatea si dedicatia partenerului lui K, agentul J (Will Smith) care ar fi in stare sa treaca prin orice pentru a-si salva colegul.

La acest sinopsis trebuie sa fac o mica mentiune: daca pana acum, in celalalte doua filme din seria Men in Black, eram obisnuiti cu personaje (dupa parerea mea cam lipsite de substanta) de data asta it’s really personal (este de-a dreptul personal). Si spun asta deoarece se pare ca in jocul actoricesc al lui Will Smith s-a produs un mic declic prin care actorul chiar isi imbraca pielea personajului, lasa la o parte slang-ul si aduce o bucata buna de viata in interpretare. Iar asta, desigur, si prin intermediu scenariului.

K, trebuie sa faci ceva si sa ma scoti de aici! Imi rasuna muzica de sitar non-stop in cap, am inceput sa pictez numai cutii de supa si nu mai pot sa fac diferenta dintre barbati si femei!

Haideti sa va pun o intrebare retorica: ce ar fi daca miscarea psihedelica din anii ’60 s-ar fi resimtit in toata galaxia? Interesanta premisa nu-i asa?

Si spun asta deoarece J, pentru a-si salva colegul, trebuie sa se intoarca fix in data de 16 iulie 1969, ziua istorica in care misiunea Apollo decola spre Luna, iar America era plina de hipioti si crizata dupa evenimentele sustinute de Andy Warhol.

Dar, si aici este un mare DAR, se pare ca in acea perioada si intreagul univers era cuprins de un fel de disco fever in care extraterestrii purtau vesminte multicolore in nuante tipatoare, antenute si radare le ieseau din castile care aratau a acvarii, iar intreaga lume a modei era acaparata de Glamourieni (super-modelele din vremea noastra care “nu au nicio trecere in univers dar se bucura de o foarte mare popularitate pe pamant”. Naomi Campbell, tu de pe ce planeta vii?).

Dar haideti sa zicem ca nu asta este nota principala a filmului. Daca pana acum erati obisnuiti cu umorul sec al filmelor Men in Black, de aceasta data glumele revin oarecum cu picioarele pe pamant, actorii se maturizeaza un pic, iar actiunea devine o aventura – desi traditionala pentru astfel de filme, in care poteca este presarata cu mici indicii care pana la urma releva marele adevar – un pic mai savuroasa, pentru ca J, in comparatie cu celelalte filme, vrea sa isi cunoasca partenerul mult mai bine si sa afle de ce nu poate sa isi exprime sentimentele cu mai mult decat o grimasa de nemultumire.

Despre actori si regie ce se poate spune?

De aceasta data producatorii filmului au asigurat o distributie de patru stele: Will Smith, eroul mult indragit al seriei MIB. Tommy Lee Jones, care dupa moartea lui Z ia o postura mult mai, hai sa zicem, amara si serioasa, si Emma Thompson. Exact – o prezenta mai putin asteptata, dar extrem de savuroasa in economia filmului si spun asta pentru ca aceasta actrita, foarte buna in rolurile sale anterioare (Angels in America, Stranger Than Fiction, Nanny McPhee, seria Harry Potter) reuseste sa aduca o nota amuzanta si subtila intregii distributii.

Si, dupa cum spune basmul, in momentul in care calatoresti prin mai multe dimensiuni sau in timp trebuie sa ai si un ghid. Si ce poate fi mai bun ca ghid intr-un film SF decat o creatura care traieste simultan in mai multe dimensiuni si poate vedea orice versiune a viitorului, iar, mai mult decat atat, a mai starnit si presa cu incidentul de la Roswell?

Inca o precizare: daca pana acum in seria MIB eram obisnuiti cu povesti liniare se pare ca un pic de relatari auxiliare au facut un pic de bine acestei productii: legile segregarii, o inchisoare de pe luna cu o tipa apetisanta cu un tort la fel de siliconat ca “dotarile” sale, un terorist extraterestru intergalactic lezat de remarcile la adresa sa. Aceste mici detalii, pe langa atelajul de efecte speciale si invazii extraterestre, au dat sarea si piperul acestei pelicule.

Ce spun criticii despre MIB III?

Dand un ochi pe rottentomatoes.com aflu scurt ca parerile despre Men in Black III se umplu ca la fiesta tomatina numai pana la un rang de 67%, din partea presei, dar cu o dorinta de vizionare de nu mai putin de 95% din partea publicului, ceea ce pot sa inteleg in ideea ca filmul este inca in perioada de lansare si critica mai trebuie sa ia un chill pill (si asa la un moment dat o tanara hipioata spune “make love not war”). Cei de la metacritic.com se impart aproape pe jumatate, dandu-i lui Men in Black III un punctaj de 56 de unitati din 100 si motivand, pe de o parte, ca un mare plus sunt imbunatatirile aduse personajelor in scenariu iar, pe de alta, abundenta de efecte speciale in economia filmului este un mare minus. Dar, dupa cum sta punctajul criticii de pe aceste site-uri, eu spun ca pentru fanii acestei serii de filme adevarul este undeva la mijloc.

Verdictul KoolHunt.ro

Nu pot sa dau un verdict clar pentru acest film pentru ca si eu ma situez undeva la mijloc. Pe de o parte, apreciez felul in care este scris scenariul, maturitatea actorilor si linia povestii. Pe de o alta parte, as fi vrut un pic mai mult de la aceasta pelicula si m-as fi lipsit oarecum de final in care se explica oarecum prea bagat in fata relatia dintre J si K. Dar actiunea curge, extraterestrii iti sar la gat, 3D-ul functioneaza. Ce mai, film SF, cu cateva glume si replici ce iti vor ramane in cap si un pic de segregare intre etnii tipic americana, de vineri seara la Mall – cred ca asta este cea mai buna incadrare. Have fun! Cheerio!