CoolRank: 9/10

– atmosfera & entertainment: 8.5/10

– regie: 9.5/10

– actori: 9.5/10

– scenariu: 9/10

– montaj: 9.5/10

Nota IMDb: 8.3/10

Cel mai bun film al anului, din pacate nu atat de pe gustul meu cum ar fi fost Juno. In orice caz, lasand la o parte subiectivismul, No Country for Old Men este un film inedit si bine realizat. Un film care ne arata adevarata fata a raului. Ipostaza sa cea mai reala.

Raul pur. Dincolo de clisee si principii.

Pentru ca am primit multe obiectii legate de despre ce mi-a placut pana la urma la un film lung si plictisitor ca No Country for Old Men, o sa incep cu asta. Mi-a placut pentru ca ataca tiparele intalnite in alte filme despre rau si personajele negative. Ne asteptam ca raul sa aiba si o parte buna, sa mai oboseasca, sa aiba mila, frica, sa renunte, macar ne asteptam sa fie insotit si de aroganta, nebunie, replici ingamfate. Dar nu. No Country for Old Men prin personajul lui Javier Bardem ne arata un rau apropiat de realitate, in cea mai pura si diabolica ipostaza. Fara principii si cu multa rabdare. Fara clisee.

Despre trei barbati puternici si o valiza…

Inceputul No Country for Old Men este cel putin surprinzator. Auzim vocea lui Tommy Lee Jones, care isi asuma rolul de narator, vorbind cu mirare despe cruzimea unui criminal adolescent care isi ucisese prietena in varsta de 14 ani. Ziarele spusesera ca a fost vorba despre o crima pasionala. Dar Tommy Lee Jones a aflat de la baiat ca nu a existat pic de pasiune in acea crima. Baiatul afirmase ca si-a dorit dintotdeauna sa ucida si ca, daca va fi lasat in libertate, va ucide din nou. Baiatul mai spusese ca se duce in iad. Si ca considera ca va ajunge acolo in aproximativ 15 minute.

Aparent fara legatura cu subiectul filmului, acest inceput e menit sa ne introduca in atmosfera diabolica in care ne vom integra curand – o lume dominata de un rau suprem. Intriga No Country for Old Men este simpla. Un barbat gaseste o valiza cu bani rezultata in urma unui trafic de droguri mers prost. Un politist si un recuperator pornesc pe urmele respectivului barbat. Si acesta este intregul subiect al filmului.

No Country for Old Men pare a fi, la o prima vedere, o cursa, o vanatoare. Seriful incearca sa il opreasca pe recuperatorul care incearca sa il ucida cel care a pus mana pe bani. Dar, mai departe de a fi un thriller plin de suspans, No Country for Old Men este un studiu psihologic, care are in centru reactiile pe care le au personajele filmului atunci cand sunt pusi fata in fata cu un personaj negativ atat de diabolic.

… cand raul suprem are principii…

Personajul negativ se numeste Anton Chigurh si este recuperator. Cruzimea lui pare a nu avea margini, iar la aceasta se adauga determinare, putere si exacerbarea tuturor acestora prin frica si teroarea cu care este privit de celelalte personaje din film.

Geniul raului este atat de rafinat incat este descris de Tommy Lee Jones ca avand inclusiv principii pe care le respecta cu sfintenie. Dialogul pe care Chirugh il are intr-o benzinarie cu proprietarul acesteia este magistral. Cei doi dezbat moartea proprietarului, iar aceasta este in final decisa in urma unei aruncari cu moneda. Poate acesta este singurul personaj din film pe care soarta sau Chirugh il cruta.Mai ramane de spus doar ca interpretarea geniala a acestui personaj i-a adus lui Javier Bardem un bine-meritat Oscar.

… raul si binele incep un joc de-a soarecele si pisica…

Filmul urmareste foarte indeaproape psihologia si reactiile celor doua personaje principale: Chirugh si Llewelyn (cel care a gasit banii), iar tensiunea si jocul dintre cei doi este incitant si plin de viata. Solutiile neasteptate gasite de Llewelyn, tenacitatea lui Chirugh si modul in care cei doi nu inceteaza sa isi speculeze unul celuilalt reactiile sunt toate realizate cu minutiozitate.

No Country for Old Men este genul de film in care daca pierzi un minut se poate spune ca ai pierdut intregul film. Nu pentru ca ai pierde din actiune, caci aceasta este prelungita la infinit si pare sa se scurga cat de incet posibil. Ceea ce pierzi este tensiunea prelungita care pluteste in aer intregul film, in fiecare minut, indreptandu-se in mod inevitabil catre acelasi final pe care il cunoastem inca de la inceputul filmului si care in fiecare secunda pare iminent.

… si regia este semnata de fratii Coen.

Iar asta ar rezuma intregul film realizat ca adaptare dupa romanul lui Cormac McCarthy. Genialii Ethan Coen si Joel Coen, care au fost recompensati cu premiile Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat si pentru cea mai buna regie, cladesc situatiile din No Country for Old Men cu o atentie la detalii desavarsita si cu o dragoste pentru tensiune prelungita la infinit diabolica. Ceea ce rezulta este o capodopera de film psihologic.

Ne dam seama exact de ideea din inceput. Raul suprem nu este unul pasional. Crima cea mai violenta nu este cea pasionala. Rabdarea infinita, picatura chinezeasca, uciderea unui om incetul cu incetul, incepand cu uciderea sperantei si continuand cu o urmarire constanta este amprenta raului pur. Impresionant tagline-ul filmului: How does a man decide in what order to abandon his life?

Si pe unde partea proasta o sa ma intrebati? De ce am spus ca nu i-as fi dat lui No Country for Old Men premiul Oscar? Poate pentru ca nu lasa un gust la final, pentru ca senzatia de suspans prelungit nu persista dupa finalul filmului, nu reuseste sa se mentina vie. Si de aici rezulta un gol. Care nu ar fi meritat premiat.

Recunosc si faptul ca este posibil doar sa fiu eu gica-contra si sa nu imi placa filmele care primesc Oscarul. Anul trecut am fost printre putinii oameni care au criticat The Departed. Anul acesta se pare ca ma numar printre putinii care nu s-au dat in vant dupa castigarea Oscarului de catre No Country for Old Men.

In orice caz, puteti merge pe mana mea ca este un film care nu trebuie ratat. Este un film bun, excelent regizat si diferit de tot ce ati vazut in ultima vreme.