CoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 6.5/10

– regie: 7/10

– actori: 6/10

– scenariu: 6/10

– montaj: 7/10

Nota IMDb: 2.3/10

Sa-mi fi spus careva ca Rocker e replica noastra la Requiem for a Dream – nu l-as fi crezut, mereu refuz s-o iau de buna, cutezanta romanilor, mereu-plus-unu mi se demonstreaza opusul (de regula, asta ma bucura). Dar da, cel mai titrat film in materie de droguri a fost mentionat, si nu o data, la conferinta de presa care a urmat vizionarii lui Rocker, noul lungmetraj al regizorului Marian Crisan (r. Morgen).

Din pacate, orice comparatie sta in picioare doar in defavoarea romanescului, care doar zgarie “varful aisbergului” in incercarea de-a trage un semnal de alarma, dupa cum echipa a si recunoscut de altfel, in fata plutonului jurnalistic din cinema Elvira Popescu.

Lasa tu banii pe frigider si ma descurc eu! (Florin)

In filmul lui Crisan, problemele personajelor abunda, dar intr-un mod mai afectat decat se-ntampla de regula in realismul grobian nelipsit din NW. Victor (Dan Chiorean) este un rocker trecut, la vreo 45 de ani, pe care il intalnim in plina incercare de-a pasa o pereche de schiuri unor diversi pe strada – pretul cerut fluctueaza de la un potential client la altul, banuim ca in functie de inasprirea situatiei financiare a lui Victor. Aflam curand insa ca de fapt fiul rocker-ului, Florin zis Dinte (Alin State), este cel in jurul caruia se invarte universul tatalui, iar banii vor ajunge in buzunarul dealer-ului care aprovizioneaza familia disfunctionala cu droguri.

Doar Florin isi otraveste cu ele venele, dar tatal il ajuta de la procurare la injectare, neconditionat – vrea doar sa fie lasat “sa traiasca” de baiatul sau razgaiat care, ca orice retard emotional, aspirant la titlul de barbat doar in virtutea varstei, il confrunta si il insulta tam-nesam. Cand nu-si trateaza tatal pe post de sac de box, Dinte face pe solistul unei trupe de rock, Iguanele (Iguana pe fir, o trupa reala din Salonta, orasul de bastina al regizorului) si se opune cu incapatanare trecerii la trend-ul repertoriului cantat in engleza. Depinde de tata pentru banii de droguri si, la schimb, ii permite lui Victor sa fie fanul nr. 1 al trupei, roadie bun-la-toate, backing vocals de pe tusa, cameraman ocazional si partener, uneori pe picior de egalitate, in conversatiile cu ceilalti pierde-vara membri ai trupei.

Cineastii nostri, rock-star-uri la baza

Sa ne-ntelegem, o cariera rock, ca vocatie in viata, este la fel de laudabila ca oricare alt parcurs artistic – dar trupa din Rocker ii cam strica reputatia. Nu-i nimic inaltator, sau macar inspirational, in pseudo-filosofarea afectata de Dinte si Iguanele lui care palavragesc despre anarhism cu aceeasi convingere cu care hipsterii nostri poarta insigne cu Che. Iar defazajul suparator intre imaginea rocker-ului care lupta (cu societatea) pentru ceea ce crede si are argumentele la purtator, si transpunerea diluata (de IQ) din acest film – m-a rupt din “realitatea” de pe ecran. La fel cum insistenta pe tema lupului-cel-rau, drogul, ca motivatie subliminala, trambitata de echipa filmului post-vizionare, va ridica sprancene in randul celor care au avut de-a face cu lupul si-au invins.

Daca a avut un impact, cel putin, Rocker m-a vindecat de incredulitatea default de care va ziceam la-nceput – cel mult, m-a bulversat prin faptul ca, la final, cand Crisan and co. au ridicat cortina vizavi de intentiile filmului, realizam ca l-am vizionat cu alti ochi decat spectatorul tipic (pentru mine, a fost povestea unui om care nu imbatraneste deloc cu gratie, a unui tata care se lasa calcat in picioare pentru a trai din firimiturile de stralucire muzicala azvarlite discretionar de un rock-star wannabe). Profilul lui Ion-tip este mult mai putin setat pe si la curent cu filme despre junkies, pesemne de-aia eu am trecut cu vederea scene vrute a fi datatoare de ganduri negre – in ceea ce ma priveste, injectia de heroina facuta intre degetele de la picioare (soc! groaza!), o mai vazusem cu nici o luna inainte in The Chameleon.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Orice film al noii garzi din cinema-ul neaos imi transmite negresit un spirit de fronda pe care il echivalez, subconstient, cu o asa-zisa rockstar ‘tude – as fi curioasa cati regizori au un poster RATM pe usa, ca Victor, dar clar nu-l banuiesc pe vreunul de-un schelet pop-dance prin dulapul adolescentei. Cumva, deci, m-am delectat cu vizionarea lui Rocker, mai ales ca toata echipa care a participat la realizarea lui si-a declarat radacinele rock, mai mult sau mai putin vizibile azi – si mai ales ca soundtrack-ul duduie de rockareala de-a noastra (Celelalte cuvinte, Sarmalele Reci, Aeroport, Coma). Dar filmul ar fi atins mai multe din ce si-a propus daca ar fi avut un scenariu mai solid (naratiunea oricum nu merge nicaieri, cum ne-a obisnuit NW-ul, ar fi putut macar sa pluseze la capitolul twist-uri, scene-cheie sau dialog) si o regie mai consecventa.

Dupa vizionare, Crisan a “dat din casa” in fata presei, marturisind ca interesul sau fusese initial centrat pe trairile tanarului dependent (inspirat de Sisu), pentru ca ulterior, inaintand pe filiera asta, regizorul sa se dea batut (parafrazez) in fata caracterului prea enigmatic de junkie. Camera s-a mutat pe tata – care, logic pentru Romania, ar fi fost rocker si nu rapper – iar piesele, resorturile emotionale inclusiv, au reusit finalmente sa se lege intr-un tot; restul e pe pelicula. Ma-ntreb, daca regizorii NW au ajuns sa nu mai poata conecta cu noua generatie, adulmecam prin aer o predare de torta?

Facand abstractie de asta – cand muti camera, la propriu, pe un personaj si inserezi de dragul lui prim-planuri intr-o mare glaciala de planuri medii si generale, asigura-te ca actorul are expresivitate de cinema, cat sa justifice focusul. Se bate moneda din trairile unui personaj care nu se poate exprima pe film – Dan Chiorean, actor de teatru din Cluj care aduce a Jackie Earle Haley si clar poarta rock-ul in sange, are parte de scene miezoase si cadre multe, se remarca mai ales cand da din cap pe muzica “fiului” si canta cu el laolalta, plin de pasiune autentica, insa nu se achita de momentele intense non-muzicale cum ar trebui. Cum nu-i citim emotia pe fata, reactiile ii par manevrate din culise – poate de-nteles, la un debut cinematografic, dar filmul sufera din pricina asta.

 Alin State, in schimb, e magistral cand striga-n plin sevraj dupa “papa” sau cand racneste-n microfon la repetitiile Iguanelor – se topeste-n spatele barbii stufoase a lui Florin, intr-atat ca nu-l recunosti cand se re-materializeaza dupa film.

Restul actorilor sunt de umplutura, abia reusind sa muste din ecran pe langa perechea protagonista, dar o remarcam pe Ofelia Popii, stea incontestabila a teatrului sibian, care, jucand-o fara emfaza pe iubita lui Victor, dovedeste ca poate face tranzitia de la Purcarete la cinema (cvasi-)comercial si roluri conventionale.

Ce spun criticii despre Rocker?

Rocker va fi distribuit international de aceeasi companie care imprastie Cuvantul lui von Trier, Les Films du Losange, deci nu va dura mult pana sa-i apara pagina pe Rotten Tomatoes si chiar pe Metacritic. Pana atunci insa, iata ce-a concluzionat Neil Young de la The Hollywood Reporter, dupa vizionarea din cadrul festivalului San Sebastian: Crisan “nu aduce mai nimic proaspat, in materie de scenariu, imagine sau atmosfera […] Aceasta co-productie cu Franta si Germania dovedeste din nou ca Noul Val Romanesc stagneaza intr-o faza de reflux”. Iar Boyd van Hoeij, de la Variety, spune ca “rezultatul e realist cu siguranta, desi nu primim destule informatii despre personaje si nici destule surprize narative care sa ne convinga sa petrecem 90 de minute cu personajele acestea deprimante. […] Ca in Morgen, camera si tonul raman observatoare, la o distanta discerta, dar apatia generala transforma usoara departare dinainte intr-un hau imens”.

Verdictul KoolHunt.ro

Drogatii din Rocker nu sunt cei din Weekend cu mama, actul in sine nu e in niciun fel cosmetizat, iar filmul castiga puncte de pe urma unei viziuni regizorale care-si imparte atentia in mod egal intre mizeria Romaniei si muzica romanilor. Pe planul inovatiei, laitmotivul cinematografic contemporan fiind imaginea baietasilor de cartier care vand droguri (de la UNATC citire, confirma ieri Alin State), ce-au facut ei aici, din perspectiva parintelui, e altceva. Si da, e de vazut si de bagat la cap, cu noile bune (coloana sonora – pe val!) si cu vechile rele (cadrul secventa gratuit – pe duca!), iar daca scartaie la capitolul executie, cred totusi ca e un pret mic de platit pentru primul nostru film cu rockeri.