Nu e ca si cum The Chronicles of Narnia: the Lion, the Witch and the Wardrobe nu ar fi fost un film slab. Prin urmare, o continuare la fel de slaba nu ar fi trebuit sa fie nici o surpriza. Si totusi, in cazul de fata, The Chronicles of Narnia: Prince Caspian a fost surprinzator de prost.

Parerea mea putin rautacioasa a fost inca de la prima parte a cronicilor ca, in primul si in primul rand, actorii care ii joaca pe copii sunt alesi incredibil de neinspirat. Nu de alta dar sunt unul mai uratel si mai freakazoidic decat celalalt, oricare dintre ei putand fi cu succes distribuit in filme psihologice sau de groaza. In Prince Caspian, problema aceasta este in parte rezolvata o data cu aparitia frumuselului Ben Barnes.

Pentru a continua seria de carcoteli, o sa va spun ca filmul este jucat destul de artificial, fazele de genul “wow! si acum ar trebui sa va speriati” si “wow! acum este momentul in care va tinem in suspans” aflandu-se intr-o succesiune dramatica si grabita.

Cei 4 frati si printul Caspian (care este intre timp ocupat cu un flirt “nerusinat” format din priviri galese cu sora cea mare) aduna narnienii si se decid sa lupte impotriva telmarnienilor, o rasa de oameni care ameninta Narnia si care sunt condusi de regele Miraz. Din seria bataliilor lui Stefan cel Mare cu turcii, narnienii sunt evident depasiti numeric. In plus, in culisese luptei, ei sunt foarte macinati de mini-telenovele cum ar fi certuri, intrigi si ideea “stralucita” de o reinvia pe vrajitoarea cea alba.

Si… suspans… in ultimul moment, atunci cand nimeni nu se mai astepta sa se intample ceva si cand toti ne pierdusem speranta, leul din prima parte a cronicilor reapare in final ca sa faca putin misto de luptatorii neinfricati care se stresasera pana atunci si pune lucrurile in ordine. Evident toti ii felicita pe cei 4 frati, fara sa realizeze ca leul did all the work.

Ca sa rezum opinia mea despre film, voi cita o cronica a lui Tom Long: “Exista un singur lucru pe care Cronicile din Narnina 2 te face sa-l realizezi; ce frumoase erau vremurile cand trilogia Stapanul Inelelor era la putere.”.

Pana la partea a 3-a a cronicilor din Narnia, sper sincer sa imi revina mintile la cap si sa reusesc sa trec peste atitudinea de “hai, poate ca de data asta o nimeresc” si sa stau linistita acasa, fara sa imi pierd timpul vizionand un filmulet nereusit.

Nota: 4/10