[Titlu in limba romana: Femeia in negru]

CoolRank: 7/10

– atmosfera & entertainment: 8.5/10

– regie: 8/10

– actorie: 7/10

– scenariu: 7/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 7/10

Cam acum un an nutream mari sperante ca Don’t Be Afraid of the Dark va fi experienta horror perfecta. Un film cu atmosfera, original, care nu se bazeaza prea mult pe jump-scares, si care te lasa marcat pentru multe nopti dupa vizionare. Apoi l-am vazut… si am hotarat sa nu-mi mai fac sperante prea mari inainte de a vedea un film. Asa ca pentru The Woman in Black nu mi-am facut idei, desi vazusem piesa de teatru omonima, care m-a impresionat, si care m-a facut curios de adaptarea pentru marele ecran. Saptamana asta am vazut in sfarsit filmul, si pot sa zic ca e tot ce Don’t Be Afraid of the Dark nu a fost.

What did they see?

Pe la inceputul secolului XX un tanar avocat vaduv din Londra, Arthur Kipp (Daniel Radcliffe) primeste sansa de a se dovedi vrednic de un parteneriat cand este trimis intr-un satuc maritim pentru a pune in ordine toate actele lasate in urma de o vaduva bogata care a murit de curand.

Ajuns in sat, este surprins de lipsa agresiva de ospitalitate a locatarilor, care nu doar evita sa-l ajute, dar incearca sa-l trimita inapoi la Londra cat mai curand si sa-l tina departe de casa vaduvei.

El reuseste totusi sa ajunga la casa darapanata de pe plaja, care pret de cateva ore in timpul zilei si a noptii e izolata de flux si de ceata. Aici aude sunete ciudate dintr-o camera incuiata si in curte vede o femeie imbracata in negru. Cand se intoarce in sat o fetita care a mancat lesie ii moare in brate, iar satenii dau vina pe el. Ca sa poata pleca cat mai curand, el se intoarce la casa si decide sa ramana acolo peste noapte ca sa termine toate hartiile.

Nu dureaza mult pana isi regreta decizia.

I will never forgive…

E un moment de dezamagire pe la inceputul filmului cand aparent nu avem in fata altceva decat acelasi film cu fantome pe care l-am vazut de atatea ori. O vila izolata si darapanata, bantuita de o fantoma cu un trecut tragic care vrea sa razbune pe cei vii, si un idiot care crede ca ar fi o idee buna sa petreaca singur o noapte in casa in care niciunul din cei ce urmaresc filmul nu ar petrece singur mai mult de cinci minute in mijlocul zilei. Satenii care se comporta ciudat, copii mult prea seriosi, filmul pare sa acopere toate cliseele. Si momentele de groaza si jump-scare-urile sunt la inceput dureros de previzibile. Dar dupa ce s-a asigurat ca te simti in siguranta pentru ca ii sti toate trucurile, filmul isi prezinta adevaratele arme si te pedepseste aspru pentru ca nu l-ai luat in serios. Folosind aproape toate cliseele genului cu un talent eficient, aplicand tensiune, atmosfera si socuri bine plasate, pelicula scoate publicul din orice zona confortabila. Astfel nu doar ca uiti repede de tot ce stiai, dar stai la marginea scaunului cu mana pe ochi si cu inima batand nebuneste din cauza adrenalinei.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Compania de film Hammer a deschis un nou capitol in istoria filmelor horror in anii ’60, readucand pe ecran si modernizand monstrii precum Dracula, Frankenstein si nu numai. Desi au dat faliment, au avut o influenta puternica asupra viitorilor scenaristi si regizori ai genului. De cativa ani compania a fost redeschisa si a inceput rapid producerea de filme de groaza si supranaturale de calitate. De curand au scos Let Me In, varianta americana a cartii Let the Right One In. Asa ca nu ar trebui sa fim surprinsi ca regizorul James Watkins s-a descurcat bine, desi e abia la al doilea titlu la capitolul regie. Lucrand la filme de groaza precum Eden Lake, Gone si The Descent 2, se vede ca omului ii vine usor sa bage frica in oameni, si foloseste acest talent si in filmul de fata.

La capitolul actori il avem pe Daniel Radcliffe in rol principal care are aici primul mare rol de film dupa cel principal din seria Harry Potter. Si intr-adevar acum e momentul decisiv al carierei sale, cand se va arata daca isi va putea continua cariera de actor sau daca va ramane mereu tipul care l-a jucat pe baiatul vrajitor. Ca si Elijah Wood, care a reusit sa se scape de imaginea lui Frodo alegand roluri cat se poate de variate – Sin City, Everything Is Illuminated, Green Street Hooligans – Radcliffe a revenit pe ecrane cu un rol cat se poate de diferit de cel care l-a facut faimos: un tanar vaduv, un tata care trebuie sa se ingrijoreze de viitorul odraslei si nu de soarta lumii. Pe de o parte s-a descurcat destul de bine, intrupandu-si rolul cu destul talent incat sa nu evoce amintiri Potter-esti, altfel insa nu iese in evidenta. E drept ca personajul nu are prea multe replici, si se descurca bine doar cu limbajul fizic si mimica, insa cuvantul care vine la minte este “eficient”, nu “memorabil”.

Alti actori cu nume rasunatoare filmul nu are, cu exceptia lui Ciarán Hinds pentru care mi-am exprimat deja admiratia intr-o recenzie anterioara. Si el insa ne prezinta o actorie care isi atinge scopul dar nimic mai mult, punand intrebarea daca este totusi mai degraba mana regizorului care a nu a stiut sa ii directioneze bine pe actorii de vina.

Ce spun criticii despre The Woman in Black?

In ochii criticii filmul se bucura de o aprobare peste medie, The Woman in Black ajungand la 64% Fresh pe rottentomatoes.com. 62 din 100 este punctajul obtinut de The Woman in Black pe agregatorul metacritic.com. Majoritatea criticilor au apreciat abilitatea filmului de a se folosi de atmosfera pentru a crea adevarate temeri, Edd Elliot de la Take One Magazine UK spunand ca filmul se foloseste din plin de scenografie pentru a creea o casa a groazei pedofobica scartaind in mlastina. Cei de la Film4 sunt de parere ca socurile filmului sunt entertaining, dar in niciun caz pentru cei cu inima slaba. Tenta clasica a peliculei care imbratiseaza clisee si le foloseste din plin este laudata de Richard Corliss de la Time, care spune ca filmul e ideal pentru cei care prefera o poveste clasica despre supranatural, si notand ca filmul este un The Artist al filmelor cu fantome.

Totusi cei de la Empire sunt cei care au exprimat cel mai bine propria-mi parere despre film, avertizand cititorul sa verifice in spatele usilor si sa aprinda toate becurile caci nu vor dormi bine o vreme.

Criticile negative au avut in vizor actorul principal, Ed Whitfield spunand ca in inima filmului exista un vid fara viata pe nume de Radcliffe. Alti au avut probleme cu scenariul non-inovator laudat mai sus. Poate nu e surprinzator ca niciuna din aceste voci nu este considerata Top Critic pe rottentomatoes.com – singura care vine de la o publicatie care nu e obscura e Hermann Clay de la Little White Lies care anunta ca, desi scenele de groaza sunt eficiente, ar fi surprins sa gaseasca un cliseu al filmelor cu fantome pe care acest film nu-l acopera.

Verdictul KoolHunt.ro

Daca ceea ce cautati sunt filme de groaza cu mascati inarmati cu o maseta vanand adolescente, probabil nu e filmul pentru voi. Dar daca preferati o poveste cu fantome bine executata, ati ajuns unde trebuie. Daca insa nu dormiti bine dupa, sa nu ziceti ca nu v-am avertizat.