[Titlu in limba romana: Tanara adulta]

CoolRank: 8/10

– atmosfera & entertainment: 8/10

– regie: 8/10

– actori: 8/10

– scenariu: 8/10

– montaj: 8/10

Nota IMDb: 6.9/10

 Young Adult este ca o disectie pe viu. Nu se ofera calmante la intrare iar anestezistul e in vacanta. Se ia personajul, se intinde pe masa si se taie sistematic, analizandu-se fiecare bucatica din om pana cand totul devine clar. Si pentru ca avem de-a face cu un cadavru, nu mai asteptam vreo schimbare (o speram dar asta intra in riscurile meseriei pentru ca, orice am face, speranta tot ultima moare). Povestea ne forteaza sa fim trup si suflet langa un om stricat, gaunos pe dinauntru. Ne arata ca uneori poti sa te strici asa de tare, incat sa nu mai existe cale de intoarcere la normalitate, sau oricum, sa nu mai fii tu capabil sa o vezi si sa te agati de ea. Ce este pana la urma normalitatea? Raspunsul tine de mediul in care am crescut si ce ne-a invatat el.

Guys like me are born loving women like you.

Mavis Gary (Charlize Theron) a fost invatata ca este cea mai frumoasa, ca sigur va reusi in viata, ca toata lumea ar vrea sa fie ca ea, ca va obtine tot ce isi doreste, cand isi doreste, cum isi doreste. Cand i-au intrat in cap toate lucrurile astea? In timpul liceului. Mavis Gary are acum 37 de ani dar gandeste si se comporta ca o pustoaica de 18. Si pe buna dreptate, nu? Doar a fost regina liceului, a iesit miss popularitate de nu stiu cate ori, s-a culcat cu toti baietii buni, toate fetele o invidiau si toti tocilarii visau sa fie cu ea. Si a reusit, exact cum spuneau toti ca va reusi, sa devina scriitoare si sa se mute “la oras”, in Minneapolis.

Dar puterea subconstientului paleste uneori sub greutatea realitatii. Caci in prezent, Mavis Gary se trezeste mahmura, imbracata cu hainele in care a petrecut cu o seara inainte, in apartamentul ei de o dezordine lucie, cu mancare congelata, un catel care nu intelege ca mahmureala cere liniste si calm si nicio idee despre ce sa scrie in urmatorul ei roman dintr-o serie de carti cu si pentru liceeni. Admitand faptul ca totusi o decada de scris (ghostwriting) romane de duzina despre liceeni, povestite la persoana I, nu are cum sa faca bine la bibilica, Mavis reuseste sa depaseasca orice limita a ingaduintei umane.

Can you imagine, still living in Mercury? Trapped with a wife, and a kid, and some crappy job? It’s like he’s a hostage.

Un email de anunt ca fostul ei iubit din liceu tocmai a devenit tatic, o trezeste din amorteala. Ca strafulgerata de zeul tuturor cliseelor americane despre dragoste (sa-l numim Afroclisheus), Mavis decide pe loc sa mearga inapoi in oraselul de bastina, sa-l desparta pe fostul iubit, Buddy (Patrick Wilson), de actuala lui sotie si proaspatul copil si sa vina cu el la oras, unde vor trai in deplina fericire si armonie pana la adanci batraneti. Si de ce nu? Ca doar el o iubea atat de mult si sigur s-a casatorit cu urata aia doar pentru ca ea plecase. Si ea a trecut deja printr-un mariaj esuat si stie ca se supravietuieste bine mersi dupa. E clar ca sunt sortiti unul pentru celalalt.

Mavis reuseste sa se convinga ca pleaca intr-o operatiune de salvare si se inarmeaza cu minciuni si machiaj ca sa-si pastreze intacta faima dobandita in liceu. Si poate daca ar fi fost doar minciunile si machiajul, ar fi ajuns destul de departe. Dar la problemele lui Mavis se mai adauga si alcoolul, consumat cu o pasiune demna doar de vreun elixir al tineretii, si tricotilomania – o dereglare psihica care te face sa iti smulgi parul din cap – in cazul ei sub forma de tic nervos indreptat spre moalele capului, loc usor de acoperit cu o mesa. Asadar aceasta este Mavis Gary si alaturi de ea pornim la drum spre distrugerea unei casnicii.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Si pentru ca Mavis este interpretata de Charlize Theron (Monster), scenariul are semnatura Cody Diablo (Juno) iar regia este a lui Jason Reitman (Juno, Thank You for Smoking, Up in the Air), in loc sa primim o poveste incrancenata, plina de pilde, invataturi si durere, suntem martorii unei incercari de maturizare tarzie, relatata in culorii vii, cu umor cinic si personaje atat de puternice incat ne inseala orice asteptare. Absolut fascinant la Young Adult e ca Mavis este nesimtita, nebuna, repezita, fixista, mincinoasa si cu toate astea ajungem sa tinem cu ea. Si tinem cu ea in conditiile in care, de fapt, nu ne dorim nicio secunda sa reuseasca. Mavis este atat de hotarata sa-si gaseasca justificari, sa refuze sa inteleaga care-i problema, incat prinde viata si mai ca iese din ecran. Femeia e pe bune si stim ca oricat ar fi Hollywood-ul de generos cu finalurile fericite, ea nu si-l va primi pe al ei.

Scenarista se joaca cu ideea americana de hometown, populand micutul Mercury cu variante de “ce-ar fi daca ar fi” ale tipologiilor de personaje intalnite in filmele cu adolescenti. Matt (Patton Oswalt, nominalizat la Oscar pentru rol) e tocilarul despre care toata lumea credea (in mod eronat, dar ce mai conteaza?) ca e homosexual si care si-a luat pe tema asta o bataie care l-a lasat schilod. Beth (Elizabeth Reaser), sotia lui Buddy, este adolescenta uratica si timida, transformata in mama eroina, femeie matura, generoasa si plina de viata. Hedda (Jill Eikenberry) si David (Richard Bekins), parintii lui Mavis, acel cuplu linistit si intelegator care i-a oferit destula libertate fiicei cat sa se simta impacati ca isi traieste viata, devin parintii captivi intr-o imagine (demult trecuta) a fiicei lor, asezati prea confortabil in propria lor viata ca sa realizeze ce se intampla. Despre Charlize Theron nici nu mai are sens sa vorbesc. Tot ce pot sa spun e ca iti dai seama ca un rol e foarte bine facut atunci cand frumusetea unei femei este ascunsa nu de machiaj, ci de rautatea, incapatanarea si absurdul care ies valuri, valuri din ea.

Ce spun criticii despre Young Adult?

Pe Metacritic, Young Adult primeste 71% de la critici si 63% de la spectatori. Cei care ii dau nota mica compara povestea cu o moara stricata, care se invarte in gol, fara sa ofere nicio satisfactie spectatorului. Notele mari vin de la criticii care apreciaza o felie din viata unor personaje care, exact ca oamenii reali, nu au intotdeauna puterea sa se schimbe. “Anthropological rather than aspirational.” Ca de obicei, cei de pe Rotten Tomatoes sunt mai generosi: Young Adult are 81% de la critici dar doar 58% de la spectatori.

Verdictul KoolHunt.ro

Young Adult este o comedie amara care reuseste sa dea o conotatie cat se poate de negativa expresiei “suflet de copil”. Bine scris, bine regizat si bine jucat, filmul merita clar vazut, macar si doar ca sa va testati rabdarea cu Mavis.