Ziua a opta TIFF – Vineri, 10 iunie
2:00 a.m. – Azi am inceput weekend-ul cu doua filme romanesti, Principii de viata si Tatal fantoma, unul bun dar tipic romanesc, altul atipic dar defectuos prin partile esentiale (desi interesant ca premisa: Marcel Iures in rol de american cutreierand si salvand Romania de la coruptie!). In ceea ce-l priveste pe primul, Vlad Ivanov este un cap de afis exploziv si intreg filmul se infasoara in jurul sau ca efect direct al prestatiei sale. Insa progresul povestii este lent, acumularea tensiunii nu aduce nimic nou sub soare, iar restul actorilor se cam pierd in peisaj.
Cat despre filmul cu Marcel Iures, prezent in cinematograful Florin Piersic si ca atare in toate fotografiile zilei, Tatal fantoma nu a fost la inaltimea celorlalte filme scrise de Barry Gifford. Scenaristul cunoscut pentru Lost Highway n-a dat chix propriu-zis aici, dar s-a simtit o lipsa de coerenta in tratamentul povestii sale, lasata pe mainile regizorului debutant Lucian Georgescu. Un gen de “realism magic” se profileaza din startul calatoriei lui Robert Traum pe drumurile Bucovinei, cu o divagare in vis erotic-horror inserata destul de stangace. Insa, pana cand survine rezolvarea, filmul deja a unduit intr-o directie romantica destul de fortata incat sa deruteze – iar finalul deraiaza aiurea pe carari abia schitate din fuga, de-o absurditate comica.
Am tinut mortis sa vedem spectacolul in format neconventional al lui Neil Labute, Autobahn, despre care ne vorbisera deja Paul Ipate si Ioana Blaj AICI – asadar, ne-am rupt de la gura pentru 2 bilete la ultima reprezentatie (eh, n-a fost chiar asa de tragic… dar mai cher, mon cher, decat la un teatru bucurestean!). In fine, ma simt recompensata din plin, dupa turele date-n cele 3 masini, in care am pasit si am respirat acelasi aer cu perechile de actori angajati fiecare intr-o sceneta. A fost o experienta tip fly-on-the-wall, doar ca musca, in speta eu, avea si prezenta pe masura dimensiunilor umane, ca atare trebuia sa mi-o tin sub control – adica prezenta, si mai ales rasul in care as fi pufnit de cateva ori pe parcursul conversatiilor ultra-intime jucate ca la carte.
Dupa Autobahn, am prins, de pe podeaua cinematografului Arta, ultima ora din ce-a de-a doua parte a sectiunii de scurtmetraje Umbre, ceea ce, daca vi se pare prea putin si prea tarziu si pur si simplu degeaba – ei bine, asa am crezut si eu. Am mers cu inima indoita si somnul in gene, dar cele cateva scurturi ciupite din noapte m-au trezit la viata. Felia noastra de vizionare a inceput cu Pescuit nocturn, care incepe inselator de realist, intr-un context conform cu titlul, pentru a ajunge la un ritual invesmantat traditional de sculare-a mortilor.
Apoi, argentinianul Deus Irae a sosit parca pentru a intruchipa ce inseamna pentru mine un bijoux horror impins in hiperbola comica, si injectat cu un potential urias de alungire. Adica am poftit la o continuare dupa genericul de final cazut peste povestea celor 3 preoti care veneau intr-o camaruta saracacioasa si plina cu papusi sa exorcizeze un succubus dintr-o dimensiune “de jos”!
De asemenea am avut parte de cele mai dulci-amarui 10 minute din festival, datorita minunatei viniete Danny Boy care mi-a dat de gandit la nivel de cortex, in afara de-a ma asalta la nivel ocular cu figuri decapitate. Intre ele, calcand peste trupuri dezorientate, un poet cu cap, la propriu, se plimba, se indragosteste si se sacrficica pentru o Ea care il vrea in rand cu lumea…
Au fost doi vorbitori, de care publicul ramas in sala la asa ora tarzie nu s-a aratat prea interesat. Nu-i nimic, mi-am zis, si am pus eu o intrebare creatorului lui Fairycatcher, o poveste irlandeza cu zane, filmata in padure, unde le pandesc multiple pericole. Inspiratia lui Kealan O’Rourke? Fratii Grimm, expresionismul german si… Lord of the Rings! Al doilea invitat, creatorul romanticului film cu marionete Inner City, vorbea o engleza adorabila, cu accentul unui canadian din zona franceza, si ne-a explicat de ce s-au intins filmarile pe o perioada relativ lunga de timp si cum a folosit green screen-ul pentru a surprinde porumbeii in zbor.
Spune-ne parerea ta! Poti arunca cu rosii sau ne poti aproba, ramanem oricum prieteni. Si speram ca si tu sa ramai alaturi de noi.